În tranziție prin 2021-2022 spre noua Politică Agricolă Comună
Agricultura și susținerea ei prin pârghiile financiare pe care le are la dispoziție România în cadrul politicii agricole comune (PAC) a fost marcată și în anul 2021 de evoluția pandemică care s-a resimțit la nivel european și nu numai. Ceea ce ar fi putut fi primul an al noii politici agricole comune la nivel european 2021-2027 a devenit, marcat de aceste evoluții obiective, un prim an de tranziție (care va fi urmat de anul 2022, de asemenea de tranziție) spre noua politică agricolă comună, cu aplicabilitate până la 31 decembrie 2027.
Evoluția pandemică, dar și provocările legate de unele evenimente naturale nefavorabile, precum și de evoluțiile pieței agricole și agroalimentare la nivel european, dar și mondial au influențat derularea mecanismelor de sprijin financiar în domeniu, mai ales că Uniunea Europeană, ca entitate, spațiu economic și social comun a peste 500 de milioane de locuitori este unul dintre cei mai mari actori mondiali în sectorul agricol și agroalimentar, cel mai mare exportator, dar în același timp și cel mai mare garant al unui standard înalt de securitate și siguranță agroalimentară, durabilitate și reziliență.
Astfel, făcând o retrospectivă a acestui an, chiar dacă el nu este încheiat, fiind de notorietate, de exemplu, că încă suntem în proces de autorizare la plata finală a cererilor unice de plată aferente anului de campanie 2021, respectiv de acordare a sprijinelor financiare diverse aferente măsurilor specifice, putem spune fără teama de a greși sau supraestima realizările, că multitudinea de ajutoare financiare, generic denumite subvenții, au contribuit la atenuarea efectelor defavorabile socio-economice, sanitare sau chiar meteorologice.
Apartenența României la Uniunea Europeană a contribuit semnificativ la acestea, PAC fiind o pârghie esențială pentru atragerea de fonduri europene care să fie distribuite la nivelul unei mase largi și diverse de actori sociali, de la marile ferme sau organizații de producători, până la micii fermieri ori la gospodării familiale, deoarece pentru o comunitate locală lipsită de accesul la investiții non-agricole, contribuie la traiul zilnic al acestora.
În anul 2021, an de tranziție spre noua PAC, au fost acordate la timp și complet, desigur în condițiile verificărilor administrative și la fața locului care se impun, o sumedenie de subvenții, generic vorbind, fie că ne referim la uzualele plăți directe pe suprafață, cuplate sau decuplate de producție, la sprijinul cuplat, destul de consistent aș spune, în sectorul zootehnic, la plățile complementare din PNDR, cu precizarea că și pentru acești ultimi doi ani de tranziție 2021-2022 au putut fi încheiate noi angajamente de agromediu, fie că ne referim la ajutoare naționale tranzitorii în sectoarele vegetal și zootehnic consimțite de către Comisia Europeană în PAC 2014-2020. Trebuie amintite intervențiile statului român în sprijinirea agricultorilor români – ajutoare de stat sau de minimis finanțate de bugetul național – țintite pentru contracararea efectelor pandemiei (în domeniul zootehnic, sectorul pentru creșterea bovinelor, cu un cuantum remarcabil /cap de bovină), ori pentru sporirea producției naționale de legume în spații protejate (cu producție în ciclul 2), sau pentru contracararea efectelor defavorabile hidrometeorologice din primăvară, cu aplecare asupra sectorului apicol. De altfel, România are, de exemplu, în sectorul apicol, din fondurile europene alocate acestui sector (la care se adaugă contribuția națională la paritatea de 50%) cea mai mare alocare din Uniunea Europeană, ceea ce confirmă tradiția noastră în acest sector, dincolo de beneficiile reale pe care apicultura le aduce în viața și sănătatea oamenilor.
Creștere a suprafeței agricole totale eligibile
Este de la sine înțeles că anul 2021 a adus, a confirmat mai bine spus, o tendință manifestă de câțiva ani încoace, și anume o creștere a suprafeței agricole totale eligibile la plata subvențiilor pe suprafață, o creștere a numărului de fermieri mari (nu neapărat numai cei cu peste 50 de hectare cum sunt considerați administrativ de către APIA), ci și a celor care încheagă exploatații peste nivelul micilor exploatații, prin comasarea terenurilor, sporirea exploatațiilor deținute ori administrate de tinerii fermieri, chiar o specializare a fermelor, cum ar fi, cel puțin la nivelul județului Mureș, cele care se orientează spre practici agricole prietenoase cu mediul și clima, ori cele care fac conversia către o agricultură ecologică.
Anul 2021 va fi, cu siguranță, chiar dacă încă nu avem datele finale, anul în care APIA va acorda sumele cele mai mari din PAC 2014-2020, atât în euro, cât și în lei, chiar dacă cu privire la acestea o contribuție are și ușoara creștere a cursului valutar de referință.
De asemenea, vedem, prin controalele pe care le-am efectuat la fața locului, un grad mai mare de conformare voluntară, de receptivitate la normele legale, mai ales la cele de ecocondiționalitate (GAEC, SMR) care au rolul de a proteja resursele pedologice, de sol și apă contra poluării ori degradării, ori care contribuie la bunăstarea animalelor.
Toate acestea se traduc într-o rată de eroare mai mică, an de an, la momentul închiderii cererilor, care ușurează munca, inclusiv cea de dialog cu fermierii pentru soluționarea incidentelor de supradeclarare, în perspectiva autorizării lor la plată.
Desigur, lucrurile sunt, ca întotdeauna, perfectibile. Se observă încă, dacă nu o creștere a cazurilor de nerespectare a normelor de ecocondiționalitate (de exemplu în domeniul identificării animalelor – SMR 6-8, sau al protecției împotriva poluării cu nitrați, cunoscută ca deținerea platformei de deșeu de grajd, SMR1), la unii fermieri, o tendință de repetare a neregulii, adică de neconformare în al doilea, al treilea an, ceea ce atrage sancțiuni drastice, care pot afecta procentual 15%, 45% din cuantumul plăților directe (cele subvenționate de Uniunea Europeană) ori chiar întregul cuantum al acestora, de aceea este important ca aceștia să conștientizeze că singura soluție, chiar dacă poate necesita un efort financiar în primă fază, este conformarea, deoarece accentul va cădea în continuare pe respectarea, succesivă, campanie de campanie, a acestor norme, iar riscul eșantionării la control poate să crească odată ce se ia act de neconformarea repetată.
Ce urmează? Planul Național Strategic PAC 2021-2027
Fiind un an de tranziție, ca și anul 2022 – care, intuim, va fi unul asemănător cu anul 2021 – necunoscutele rămânând evoluțiile climatice sau pandemice, în funcție de care, suntem convinși, România va acționa coerent și prompt pentru a se adapta acestor încercări, nu putem să nu previzionăm ceea ce (ne) așteaptă în noua PAC, atât pe actorii statali, România ca membru foarte important al comunității comune agricole, Guvernul și Ministerul de resort în primul rând, mai apoi APIA, AFIR, organismele intermediare și cele de certificare, cât și, evident, actorii non-statali, adică organizațiile și asociațiile reprezentative ale fermierilor, mergând până la baza agriculturii, adică toți fermierii individuali ori organizați în forme asociative, adică pe cei care cu adevărat dau sens activității noastre, spre bunăstarea și siguranța agro-alimentară a societății.
În aceste zile devine practic de notorietate faptul că autoritățile legislative de la nivelul Uniunii Europene au adoptat recent 3 Regulamente Europene, 2115, 2116 și 2117 publicate în data de 6 decembrie și care vor deveni fundamentul legislativ al noii politici agricole comune, până la finalul anului 2027.
Precizez de la bun început că aceste acte normative premerg pachetului legislativ intern care va trebui adoptat pe parcursului anului 2022, pentru ca toți fermierii, și nu numai, să fie familiarizați odată cu cererile de subvenție din anul 2023. Deși au intrat în vigoare prin publicarea lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, vor intra în aplicabilitate efectivă de la data de 1 ianuarie 2023. Până atunci, România, alături de fiecare alt stat membru va trebui să își întocmească Planul Național Strategic PAC 2021-2027, în coerență și convergență cu aceste regulamente. Planul Național Strategic – PNS este o noțiune cu care va trebui să ne familiarizăm – va fi supus în perioada imediat următoare (până la data de 1 martie 2022, după datele disponibile) analizei și aprobării Comisiei Europene. Desigur, vor fi ulterior adoptate și acte normative, la nivelul legislației interne, de la cele de nivel superior, cum sunt legi, ordonanțe de guvern, până la ordine ale ministrului de resort care să detalieze toate condițiile, atât cele tehnico–administrative, care privesc organizarea agențiilor de plăți în această perspectivă, cât și condițiile de eligibilitate adresabile beneficiarilor subvențiilor, pentru ca România să absoarbă legal, durabil și cu rezultate concrete în piața agricolă, respectiv agroalimentară, cu beneficii vizibile pentru condițiile sociale, respectiv cele de mediu și climă, cât mai multe dintre fonduri puse la dispoziție de Uniunea Europeană.
Alocare de 20,5 miliarde euro
România are disponibile, alocate, pentru acest ciclu multianual, fonduri de cca. 20,5 miliarde de euro. Din cele prevăzute în Regulamentele Europene se transpun câteva idei, care la acest moment, să spunem, la ”cald”, adoptarea fiind realizată la data de 2 decembrie 2021, par a fi adevărate linii directoare.
Un scop fundamental al PAC este, desigur, securitatea alimentară ”care ar trebui înţeleasă ca însemnând acces permanent la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare. Pentru a progresa în această direcţie, este necesară promovarea de practici agricole durabile specifice, cum ar fi agricultura ecologică, gestionarea integrată a dăunătorilor, agroecologia, agrosilvicultura sau agricultura de precizie”.
Ceea ce transpare din conceptualizarea noii PAC, este faptul că apar nu neapărat mecanisme noi, cât noțiuni și concepte noi, un exemplu facil ar fi ceea ce este acum cunoscută ca fiind schema unică de plată pe suprafață – SAPS, decuplată de producție, va deveni sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilităţii. În esență se va acorda în aceleași condiții, adică unitar în România (care are structura unui stat unitar), uniform pentru fiecare hectar eligibil, decuplat de producție. Acestei scheme de plată directă, finanțată din FEGA îi vor putea fi atașate alte scheme de venit complementar, similare cu ceea ce cunoaștem din actuala PAC (echivalentul actualei plăți directe redistributivă, care se acordă plafonat până la un anumit nivel de mărime al fiecărei exploatații, în prezent 30 de hectare), de asemenea decuplată de producție, ori sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri, pentru a încuraja fie așezarea acestora la conducerea unei exploatații agricole existente, fie pentru crearea unei noi exploatații cu un astfel de fermier tânăr, pentru încurajarea absorbirii de forță de muncă și gestiune a afacerilor în domeniu, cu aptitudini, cunoștințe, energie și eficiență specifică vârstei, mai ales știindu-se că Europa în general, și Europa de Est în special sunt afectate de un proces de ”îmbătrânire” demografică, mai ales în zonele rurale. De altfel, există și un concept care urmează a fi definit și transpus în legislația internă, în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (care are, așadar, și o componentă de dezvoltare și bunăstare economică a mediului rural), și anume de nou fermier care confirmă preocuparea de a atrage spre domeniul agricol sau non-agricol rural a tinerilor. Totuși, evident, și fermele mici și medii vor rămâne importante în acest context, deoarece, astfel cum se spune atât de corect în expunerea de motive a Regulamentului UE 2115/2021, ele rămân să vitalizeze spațiul rural, care de obicei este lipsit de oportunități de angajare ori de investiție. Modelul propus de agricultură sigură, eficientă și durabilă nu intră, pe de altă parte, în contradicție cu fermele mici – iar România are încă marea majoritate a fermelor de acest fel – deoarece Uniunea Europeană își propune ”să protejeze în acelaşi timp, modelul fermei de familie”.
Oportunitate mare: eco-schemele
Opinez că România, ca fiecare alt stat membru, are o oportunitate mare, și anume posibilitatea de accesare a unor scheme de plăți pentru practici prietenoase cu mediul și clima, ori pentru bunăstarea animalelor, denumite eco-scheme, pentru care se poate aloca cel puțin 25% din bugetul pe care îl are România disponibil pentru plățile directe (FEGA). Aceste scheme sunt obligatorii pentru fiecare stat membru, dar vor fi asumate voluntar de către fermieri, însă sumele nu sunt de neglijat, vorbind despre un sfert din cuantumul plăților directe. Fiind de natura schemelor de plăți directe se adresează fermierilor activi sau grupurilor de fermieri activi care îşi asumă angajamentul de a aplica practici agricole benefice pentru climă, mediu şi bunăstarea animalelor şi de combatere a rezistenţei la antimicrobiene, superioare condițiilor GAEC, iar plățile sunt anuale pentru toate hectarele eligibile care fac obiectul angajamentelor.
Se pot acorda în continuare plăți în cadrul schemelor de sprijin cuplat pentru venit, atât în sectorul vegetal, cât si pentru anumite specii ori rase de animale.
În legătură cu tipurile de intervenții (de sprijin) pentru dezvoltare rurală, finanțate din Fondul European Agricol și pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și cu o contribuție națională aferentă acestora, evident se menține posibilitatea de accesare de pachete de agromediu, multianuale, de asemenea pentru conversia și menținerea în sistemul agricultură ecologică, obligatoriu însă prin asumarea de cerințe peste angajamentele minime care privesc, anual, normele de condiționalitate GAEC sau SMR.
Se perpetuează compensarea pierderilor de venit cauzate în diferite zone ori areale geografice de constrângeri naturale deosebite sau specifice, cu plată compensatorie anuală.
Se permite ca statele membre să definească adaptat la specificul lor, cazurile de forță majoră sau de circumstanțe excepționale care exonerează fermierul de răspundere, în plus față de cele marcate ca exemplificative de regulamentul european, și care sunt cele uzual stabilite de la începutul acordării subvențiilor și în România.
Cum nimic nu este inflexibil, în aceleași linii directoare, se permite adaptarea planului național strategic național, atunci când condiții imprevizibile economice sau naturale conduc la punerea în pericol a atingerii obiectivelor specifice din Planul Național Strategic, respectiv indicatorii urmăriți sunt nesatisfăcători, fără a se abate însă de la ceea ce Uniunea Europeană urmărește prin noua PAC.
Desigur, se mențin posibilitățile de intervenție pe piață, punctuale, pentru anumite domenii însă (cum ar fi pe piața legumelor și fructelor, sectorul vitivinicol, sectorul apicol) pentru a încuraja continuarea și adaptarea producției primare la anumite condiții climatice ori de piață.
Se întrevede posibilitatea ca statele membre să acorde în continuare avansuri, atât pentru plățile directe, cât și pentru măsurile finanțate din FEADR, pentru ca sumele să fie la dispoziția fermierilor în timp util, pentru pregătirea anului agricol viitor celui pentru care se acordă aceste forme de sprijin și avansurile astfel stabilite în anumite procente.
Plafonarea sau reducerea SAPS la latitudinea statelor membre
Ca element de noutate, Regulamentul lasă la latitudinea statelor membre de a plafona eventual sprijinul de bază pentru venit (actuala SAPS) de la un anumit cuantum în sus, amintit în regulament, care ar fi de 100.000 euro, sau de a fi redus cu un anumit procent peste un anumit cuantum, fără ca acest fapt să fie obligatoriu desigur, mai ales că în România sunt multe ferme mari încă în etapa de consolidare și capitalizare, ori cu proiecte de modernizare în curs care necesită fonduri ridicate.
Regulamentele prevăd posibilitatea acordării în continuare a ajutoarelor naționale tranzitorii în aceleași domenii pentru care s-au acordat în etapa de programare trecută, dar într-un cuantum posibil limitat și degresiv, în scădere ca pondere procentuală din plafonul de plăți directe alocat, pe parcursul perioadei 2023-2027.
Se introduce un concept nou, de condiționalitate socială, care în esență va îndruma și condiționa, după anul 2025, ca beneficiarii subvențiilor să urmărească ca forța de muncă folosită în agricultură să beneficieze de toate avantajele sociale, de stabilitate și securitate în muncă, pe care un stat membru le pune la dispoziția lucrătorilor săi în toate domeniile, conform legislației interne a acestora, dovadă a responsabilității pe care fiecare angajator din domeniul agricol îl are față de fiecare dintre cei care concură la realizarea obiectivelor stabilite.
Se pune un accent deosebit, evident, și pe temele devenite prioritare, și anume conservarea biodiversității, pe care continentul european o prezintă în mare măsură, ceea ce presupune, desigur, stabilirea unui echilibru între drepturile și obligațiile fermierilor față de scopurile eficientizării agriculturii în condiții de siguranță agroalimentară, dar și grija acestora pentru conservarea habitatelor naturale ale diverselor specii de plante și animale. România are, desigur, un habitat biodivers remarcabil și astfel poate rămâne în avangarda accesării unor scheme sau programe în acest sens, cu atragerea de fonduri europene în consecință, nu numai dintre cele în cadrul PAC, dar chiar și private, ale unor entități independente interesate de conservarea acestora. Mecanismul de ajutor va fi tot prin compensarea renunțării la activități agricole intensive, ori chiar la activități agricole în totalitate pe anumite areale special desemnate, de exemplu, sau prin compensarea pierderilor de venit prin aplicarea de practici agricole care exclud intervenția mecanizată.
Nu în ultimul rând se propun concepte convergente pentru o mai mare integrare europeană a actorilor din fiecare stat membru, prin digitalizare, schimb de informații între statele membre, și chiar între fermieri pentru diseminarea bunelor practici, și se îndrumă implicarea tot mai mare a asociațiilor si organizațiilor reprezentative ale fermierilor pentru dialog între acestea, transnațional, prin schimb de experiențe și cooperare, dar și la nivel național, sub coordonarea autorităților, pentru un parteneriat adecvat atingerii obiectivelor generale și specifice.
Mecanismul de sprijin pentru România, consolidat
Desigur, mai este aproximativ un an până la intrarea în aplicarea efectivă a acestui pachet legislativ esențial pentru definirea cadrului noii PAC 2021-2027, răstimp în care România va obține aprobarea Planului Național Strategic PAC, și încă nu avem decât liniile directoare pentru cererile pentru obținerea veniturilor, după o primă citire și analiză a pachetului legislativ menționat nu pot decât să fiu optimist și să spun că în niciun caz nu se întrevede o slăbire a mecanismului de sprijin pentru România și pentru celelalte state, din contră, adică schemele de sprijin care au fost acordate în PAC 2014-2020, mai ales plățile directe și plățile compensatorii de dezvoltarea rurală vor fi, toate, acordate în continuare, și vor putea fi ”recunoscute” de fermieri chiar dacă vor purta alte denumiri tehnice. De asemenea, atât forurile decizionale, cât și cele angrenate în executarea plăților, cum este APIA, vor fi prompte în întâmpinarea fermierilor pentru diseminarea informațiilor la timp, astfel încât, din anul 2023 să pornim cu motoarele ”turate” spre absorbția fondurilor pe care România are privilegiul să îi fie acordate.
Desigur, responsabilitatea fermierilor va fi pe măsură, deoarece, ceea ce apare destul de evident, este cumulul obiectivelor PAC la nivelul Uniunii Europene, clare, dintre care menționez doar câteva specifice: sprijinirea veniturilor viabile ale fermelor şi a rezilienţei sectorului agricol în întreaga Uniune pentru a spori diversitatea agricolă şi securitatea alimentară pe termen lung, promovarea dezvoltării durabile şi a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul şi aerul, inclusiv prin reducerea dependenţei de substanţe chimice, ori îmbunătăţirea poziţiei fermierilor în cadrul lanţului valoric.
Pentru atingerea acestora, Uniunea Europeană relevă clar și astfel este pregătită, după cum se spune în preambulul Regulamentului European nr. 2115/2021, ca o ”combinaţie optimă de tipuri de acţiuni pentru abordarea respectivelor obiective va varia de la un stat membru la altul”, iar pe de altă parte, ne spune că ”modelul de performanţă nu ar trebui să conducă la o situaţie în care să existe 27 de politici agricole naţionale diferite, punând astfel în pericol caracterul comun al PAC şi piaţa internă. Acesta ar trebui, totuşi, să le permită statelor membre un anumit grad de flexibilitate într-un cadru de reglementare comun solid”.
Dar, astfel, opinez că aceasta este oportunitatea țării noastre, care are un profil extrem de echilibrat, dar mai ales divers, atât natural, cât și datorat evoluțiilor sale socio-demografice și economice după aderarea noastră la Uniunea Europeană. Cred că orice obiectiv general și specific al noii PAC trebuie transpus la nivel inferior, de autoritățile române, de comunitatea locală și chiar de individ, iar astfel rezultatele și indicatorii de rezultat vor fi atinși spre bunăstarea tuturor.
Un material realizat de Ovidiu SĂVÂȘCĂ, director executiv APIA Mureș, și echipa sa
Articol publicat în ediția cu nr. 107 a TB (20 decembrie 2021 – 11 februarie 2022)
