Dacă ați avut răbdare să urmăriți ceea ce se întâmplă la Romgaz, principalul producător autohton de gaze naturale, în ultimii doi ani, aveți senzația că deciziile sunt luate fără cap, fără prea multă analiză economică, doar după cheful Consiliului de Administrație al companiei și al conducerii Ministerului Energiei, care este acționarul majoritar. Ceea ce pe termen lung ar putea însemna chiar falimentul producătorului de gaze naturale, dacă este continuată politica aceasta de decizii incorente.
Pentru a înțelege mai bine de ce am ajuns la concluzia aceasta, care în orice text s-ar regăsi la final și nu la început, să ne uităm împreună la câteva momente din evoluția companiei.
Și încep cu cel mai recent anunț. Potrivit acestuia, “Romgaz își propune să achiziționeze gaze naturale din surse diversificate, inclusiv din surse de GNL – acronim pentru gaz natural lichefiat (cu puncte de livrare în România sau în afara României)”. Ceea ce era străveziu că se va întâmpla la un moment dat, chiar și în situația în care nu aveam un război la granița noastră, pentru că Europa într-o geostrategie mai apropiată de vest, nu putea să depindă la nesfârșit de bunul plac al estului în problema energiei.
Să revin însă. Sec, în 2022, Romgaz, deținut majoritar de statul român, via Ministerul Energiei, se gândește că una dintre soluțiile pentru a suplini necesarul de gaze naturale pentru consumul casnic și industrial românesc este importul de GNL. Decizia nu este neașteptată, după cum spuneam, însă e o altă secvență haotică din filmul administrării companiei medieșene. De ce susțin asta? Pentru că, dacă punem decizia într-un context mai larg, istoric, observ că Romgaz e azi într-o poziție de cumpărător, când putea să fie un jucător.
Decizional, faptele arată așa: în septembrie 2019, AGA Romgaz aproba de principiu participarea Romgaz în realizarea terminalului GNL de lângă Alexandroupolis, prin achiziționarea a 20% din compania Gastrade SA. Și-ar fi asigurat astfel un culoar de transport GNL către România și ar fi avut și un avantaj competitiv în această perioadă tensionată. Însă, după ce în ianuarie 2020, fostul director general spunea că Romgaz va participa “cu siguranță” în acest proiect, Consiliul de Administrație și-a încordat mușchii și a decis în martie același an să renunțe la investiție pentru că nu ar fi oportună sau de actualitate, în altă variantă. Fără alte explicații, deși țin să vă reamintesc că Romgaz este o companie listată pe două burse și orice decizie investițională ar trebui însoțită de o analiză SWOT spre exemplu, și mai puțin de cuvinte.
Costul proiectului ar fi fost infim pentru Romgaz, 12,5 milioane euro achiziția pachetului și câteva zeci de milioane de euro finalizarea proiectului terminalului.
Suntem în 2022, iar deciziile haotice atârnă greu și suntem astăzi la mâna grecilor și a bulgarilor care sunt parteneri în proiect, când puteam să dictăm ritmul.
La fel de haotică este și decizia de investiție în Neptun Deep. Romgaz se pregătește să obțină în 28 aprilie o hotărâre AGA care să parafeze achiziția cu 1 miliard de euro a participației de 50% a Exxon Mobil pentru perimetrul offshore din Marea Neagră, chiar a semnat cu Raiffeisen Bank un acord de finanțare pentru finanțarea parțială a achiziției, în condițiile în care există cel puțin patru mari probleme legat de această investiție.
Mai precis, Romgaz nu are nicio experiență în exploatarea gazelor naturale din offshore, investiția în exploatare este considerată riscantă chiar din interiorul companiei, în lipsa modificării legii offshore, modificare pe care actualul ministru al Energiei și-a asumat-o ca finalizată în 2021, ceea ce nu s-a întâmplat, presupune resurse care pot însemna de câteva ori cifra de afaceri a Romgaz și e într-o zonă nesigură, cum Rusia ne stă în coastă. În cazul în care exploatarea se va dovedi neprofitabilă sau nu se va putea realiza, Romgaz poate pune cruce unei istorii de peste 100 de ani în explorare și extracție gaze naturale.
Iar, în context, OMV Petrom, compania care deține cealaltă jumătate din participația Neptun Deep, nu are aceeași expunere, pentru că întâmplător are un portofoliu diversificat, ceea ce la Romgaz nu e cazul, cum și investiția de la Iernut, într-o nouă centrală electrică, e în adormire.
Ligia VORO
Editorial publicat în ediția cu nr. 108 a revistei Transilvania Business (28 martie-27 aprilie)
