Ce este Sibiul pentru voi? Pentru cei care-l vizitați, care-l vorbiți, care-l locuiți. Neuitările formează identitatea cetății culturale în care se trăiește într-o normalitate satisfăcătoare, reconfortantă. Sibiul primește spirite, care iradiază, care-l schimbă, de la începuturi și continuă și astăzi. „Pentru mine, breslele medievale spun foarte multe despre identitatea orașului modern, cea care se construiește pe virtuți profesionale”.
Sibiu împlinește 832 de ani de la prima atestare documentară. 20 decembrie 1191 este momentul când Papa Celestin al III-lea menționează în documente existența prepoziturii (funcție de conducere religioasă) libere a germanilor din Transilvania, cu sediul în Hermannstadt.
Momentul a furnizat contextul potrivit pentru rememorări și afirmații în legătură cu identitatea cetății culturale și, implicit, a locuitorilor ei. Iar conferințele organizate de Biblioteca Astra s-au înscris în seria dezbaterilor.
Cu scopul de a provoca, tema dezbaterilor a luat forma unei aparente interogații retorice: Există o identitate a Sibiului.
Invitații și-au început expunerile într-un mod casual fără încărcătura semnificației zilei, prin mărturisiri din propriile experiențe în relația cu Sibiu.
„Sibiu, orașul care prinde suflet împreună cu oamenii săi”
„Sibiul m-a convins … pentru drumurile noastre de seară pe Mătăsari, Pânzari, Cojocari, pe lângă Gong, pe lângă Muzeul Altemberger, la Catedrala Evanghelică și Piața Mică, Piața Mare, niciodată simțite altminteri decât ca o intrare fără teamă într-o poveste medievală în plină eră digitală. Este un sentiment fabulos, pe care nu ai cum să-l trăiești în București și sunt puține locuri în lumea asta unde le poți trăi,” se confesează Mihaela Miroiu, cercetătoare și profesor universitar de științe politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, sibiană prin adopție.
În spiritul mărturisirii profesoarei Miroiu, Sibiul transformă plimbările în călătorii de explorare, cu note de subsol în care găsești crâmpeie de scene istorice provocatoare pentru o minte curioasă, din centrul vechi, prin orașul de jos, către periferia orașului-cetate. Sibiul dovedește că este locul unde ai altfel de trăiri, unde te trezești în fața unor ziduri care întrupează cu fiecare cărămidă povești de sute de ani. E locul în care te descoperi sau te redescoperi.
Orașul breslelor medievale – orașul profesioniștilor moderni
„Alt lucru care m-a atras este că începând cu centrul vechi și terminând cu cartierele cu case din perioada interbelică, ai sentimentul că trăiești într-un oraș dominat de middle și upper class professional. Că este un oraș al profesioniștilor. Așa cum în trecut a fost orașul breslelor, al meșteșugarilor foarte bine calificați, pricepuți. Și a continuat tradiția în care oamenii își măsoară succesul în capacitatea lor de a fi buni în ceea ce fac și în faptul de a-și planifica o viață în care nu trufia sau exhibiționismul să fie măsura lor, ci, mai degrabă, bunul simț și moderația. Sibiul excelează prin faptul că nu are zone putred de bogate și putred de sărace. Nu este un oraș al contrastelor,” subliniază Mihaela Miroiu, arătând că „breslele care sunt matricea comportamentului orașului, care acum au prelungirea lor, spre exemplu, cartierul Arhitecților. Breslele spun foarte multe despre identitatea orașului modern, cea care se construiește pe virtuți profesionale.”
Vă vedem din Sibiu – 669
De pe străzile pavate ale cetății medievale, trecând pe sub bovindourile clădirilor, se adunau în piață partizanii pentru o justiție corectă, echitate, militând, în esență, împotriva nesimțirii instituționale. Astfel, protestul Vă vedem din Sibiu a construit timp de 669 de zile un reper moral, parte din identitatea civică a comunității sibiene.
„Faptul că acest oraș a evoluat de la o anumită excelență culturală, care era în bună măsură legată de un anumit elitism pronunțat, a evoluat spre izbucnirea spre libertate cu prețul vieții în `89 până la a deveni vârf de lance, în sens civic, prin protestul non-stop Vă vedem din Sibiu,” declară Mihaela Miroiu, semnatară a protestului.
În susținere, Radu Vancu, de altfel, unul dintre inițiatorii mișcării civice, arată că Sibiul a devenit „lampă de veghe civică”.
„Sibiul a arătat prin Vă vedem din Sibiu, această lampă de veghe civică, așa cum a botezat-o Radu Paraschivescu, că suntem o comunitate de căuzași. Îmi aduce aminte de ce a scris Max Weber despre națiune. O definea ca o comunitate de memorii și sentimente. Sibiul a arătat că prin acele 669 de zile de veghe pentru valori abstracte, justiție, echitate, este o comunitate de memorii și sentimente,” arată Radu Vancu, scriitor și profesor universitar la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu.
Sibiu, orașul care primește spirite
Sibiul respira aer european încă de când primea în comunitatea sa personalități care iradiau din spiritul lor și schimbau în jurul lor. Astfel, zestrea comunității se metamorfoza și se îmbogățea.
„Când vorbim despre Sibiu, ne gândim la spirit european. Sibiu, capitală europeană, este parte din Europa. Este un oraș cu caracter european. Spiritul european este un soi de metabolizare a ceva ce-ți este extern, pe care-l preiei, îl metabolizezi și-l transformi în identitatea ta. În acest Sibiu european, lucrurile arată oarecum pe dos. E vorba despre oameni care vin și se stabilesc aici, într-un mediu inițial conservator și închis. Dacă Sibiul are un gen, e cel al primirii,” explică Radu Vancu.
Teatrul lui Gertrude Bodenburg
Scriitorul Radu Vancu face o recenzie a personalităților care și-au găsit loc și au performat între zidurile cetății sibiene.
„Prima manifestare a spiritului teatral, altul decât cel religios, în Sibiu, se datorează unei femei, și anume Gertrude Bodenburg. Ea vine dinpre Germania, dinspre Viena, dinspre Kosice, se stabilește în Sibiu vreo 10 ani, și face teatru aici. Ea cere un loc unde să facă teatru, iar răspunsul, inițial, este că nu vrem să creăm locuri în care contribuabilul sibian să-și cheltuiească banii în mod inutil. Nu se lasă și începe să facă spectacole în zona casei Artei, porții Cisnădiei și schimbă fundamental Sibiul. Sădește dragostea pentru teatru. Am știut să primim spiritul ăsta atunci,” arată Radu Vancu.
Christoph Ludwig Seipp, director de teatru german
„Apoi, la vreo 10 – 15 ani distanță, vine la Sibiu Christoph Ludwig Seipp, amicul lui Goethe, care joacă Goethe la Sibiu. Faptul că Hochmeister își construiește teatrul aici se datorează și influenței extraordinare a lui Seipp. Acest amic al lui Goethe pe care Sibiul a știut să-l primească,” povestește Vancu.
Astăzi, numele Hochmeister (Martin von Hochmeister pe numele său complet) este căutat cu nesaț de gurmanzii călători, în Piața Schiller colţ cu str. Timotei Popovici.
„Faptul că avem universitate se datorează tot faptului că am primit în refugiu universitatea clujeană, în 1940. Spiritul cercului literar care e atât de viu se datorează unor studenți, aproape niciunul nu era născut în Sibiu, refugiați aici. Mircea Ivănescu, extraordinarul poet, este, de asemenea, un spirit primit de Sibiu. În 1972 vine redactor la Transilvania, în anii `80 se mută definitiv la Sibiu. Sunt și azi tineri care vin în Sibiu. Sunt foarte mulți oameni care vin la Sibiu și schimbă totul în jur,” consideră Radu Vancu.
„Când mă gândesc la Sibiu și identitatea Sibiului, asta mi se pare că este. Sibiul arată că există și o Europă care știe să primească, nu doar care să trimită în afară, să planteze sonde, să preia ce e extern și să transforme în propriul spirit. Sibiul este pentru mine o Europă care știe să se retragă în sine și, în același timp, care știe să și primească pentru a se deschide către lume,” mai arată Vancu.
„E bine să nu transformăm Sibiul într-o postare pe Facebook-ul lumii”
Sibiul este orașul în care calitatea prestației contează, indiferent de breaslă. Măsura valorii este bunul simț, nu opulența, rezonabilul, nu absurdul, normalitatea cu repere nealterate.
Ideea contribuției fiecăruia în cadrul breslelor pentru binele cetății încă mai are ancore. Imaginea flăcăilor care-și dovedesc vrednicia prin contribuția lor la construirea bisericii din deal încă persistă în mentalul colectiv sau cel puțin așa vrea să creadă autorul. Căci până la urmă Sibiul este așa cum îl vede fiecare.
Pentru voi, ce este Sibiul? Subiect de gândire când plimbările vă poartă pe Mătăsari, Pânzari, Cojocari, pe lângă Gong, pe lângă Altemberger, Catedrala Evanghelică, în Piața Mare sau Piața Mică.
