Specialiști în domeniu s-au reunit în mediul virtual pentru a vedea cum se pot construi sau amenaja locuințe eficiente și sustenabile fără costuri exorbitante.
Cătălin Mihăescu a experimentat soluții energetice pe propria locuință. “Cochetez cu eficiența energetică de când am fost odată în Marea Britanie, în 2005. Atunci am văzut materialele folosite la izolația pereților unei clădiri, pereți modulari de rigips cu izolație la interior.
În apartamentul meu am încercat să fac cumva o cameră în interiorul camerei, izolând pereții de rigips cu vată de sticlă, însă nu am îmbunătățit eficiența energetică făcând lucrurile “după ureche”. În 2006 m-am mutat într-o casă realizată după standardele de construcții de atunci.
Nu m-am uitat la anvelopa casei, la gradul de izolație a fundației, la becuri sau eficiența izolației fonice a tâmplăriei termopan. Izolând de mai multe ori am ajuns la concluzia că trebuie să apelez la specialiști în aceste domenii. Acum sunt în plină renovare cu acest imobil. Un proiectant mi-a propus un design interior și exterior, alegerea materialului, calculul materiilor prime necesare.
Un auditor mi-a făcut un raport de eficiență energetică: soluții de îmbunătățire a tâmplăriei, tipul de anvelopă exterioară și grosimea sa (în funcție de climatul zonei, poziționare geografică), la caldarâmul de la exterior, tipul de lemn folosit. La interior, mi-a sugerat tipul de radiatoare în funcție de volumetria casei.
Am reușit să ventilez camera fără să se schimbe temperatura. Să vedem cum se vor comporta materialele când voi locui acolo și le voi utiliza. Am aplicat la programul Casa Verde Fotovoltaice al Administrației Fondului pentru Mediu și m-am calificat la subvenție pentru panouri.
Inițial, am vrut să îmi pun cât mai mulți kilowați, dar casa a trebuit să fie optimizată în funcție de punctele cardinale, de felul în care a fost construită. Era problemă dacă mă ambiționam să îmi pun panouri și în curte. A trebuit să îmi aloc mai mult timp pentru a asculta propunerile specialiștilor.
Să vedem dacă ne încadrăm la bugetul inițial, eu zic că va fi mai mai scump. Proiectul se întinde pe 7-8 luni, trebuie să ne uităm la inflație, creșterea prețurilor. Am produs și o conștientizare în comunitate: vecinii vin, sunt curioși, îmi pun întrebări”, consideră proprietarul.
Supercasă pasivă = 300.000 de euro
Proiectantul de case pasive Sebastian Maxineasa este și lector la Universitatea Tehnică G. Asachi Iași. “În piața construcțiilor clientul are tot timpul dreptate, însă vin directive noi, iar reglementările trebuie înțelese și aplicate în masă.
Nu poți să vorbești de sustenabilitate fără eficiența energetică și ciclul de viață a construcțiilor; primele două ar trebui luate la pachet. Schimbările climatice în domeniul construcțiilor se simt ca încărcări exterioare, cele mai puternice fiind seismele.
Să ne referim la încărcarea din vânt și zăpadă și efectul acestora în raport cu grosimea izolației. Este evident că nu mai avem zăpada aceea tradițională, clasică, pufoasă, pe o perioadă mai mare de timp, pe care mi-o spulbera vântul, ci o zăpadă care apare sporadic, este umedă și grea.
Înaintea eficienței energetice nu trebuie să cadă clădirea pe mine și să poți face evacuarea. Vedem că la orice “vântoasă” (datorită schimbărilor climatice, modul de manifestare diferă) într-un oraș din România, Iași, București sau Cluj, trebuie să se dezlipească, să cadă o fațadă.
Dacă izolarea termică e mai groasă, avem problemă. Pe lemn nu pun polistiren cât găsesc, pe zidărie pot, dar nu oricum, contează unde și cum pun vata. Termozolația groasă nu rezolvă eficiența energetică. O supercasă pasivă premium din Regiunea Nord-Est genera o factură totală de curent electric de 1.800 lei pentru tot consumul anual (are panouri fotovoltaice, sistem de recuperare), însă a costat 300.000 €”.
Blocurile dinainte de Revoluție, un “rău” necesar
El s-a referit și la strategia pentru blocurile “comuniste” din România. “Acestea sunt importante în atingerea standardului nZEB (clădire cu consum de energie aproape zero, n. red), respectă conceptul de izolație continuă. Pe acea vreme România livra cimentul la export, iar la intern folosea plăci prefabricate.
Valul de renovare a acestor blocuri este greșit, însă trebuie să facem prima dată consolidarea structurală, nu doar polistiren pe fațadă, var și tencuială la interior. Mai întâi se face consolidarea, apoi eficientizarea energetică.
Cel mai utilizat produs la nivel global este clădirea, care are nevoie de o mentenanță la un moment dat. Este bine ca atunci când simțim niște mici minusuri la clădire să acționăm. De ce “mă trage curentul” în România? Deoarece simt un disconfort termic: am în mijlocul camerei 24 grade, dar peretele îmi radiază rece la 10 grade, deci există o diferență de 14 grade.
Apoi, ca oricare produs, construcția trebuie să aibă un manual de utilizare, degeaba mi-am spus o superpompă de căldură, dar în ianuarie dau drumul la geam. Eu pot să facă să aibă consum zero, dar este nesustenabilă. Deci mai bine fac partea de emisii mai proastă, dar clădirea să fie sustenabilă.
Sectorul construcțiilor în România este un mamut care se va schimba foarte greu. E greu să faci o schimbare rapidă, jumătate din clădirile din țară sunt în mediul rural. Una este să faci o clădire nZEB în București, alta în comuna Bogata. Premisele de schimbare vor fi pe termen mediu”, crede proiectantul ieșean.
Eficiența la sate: misiune (aproape) imposibilă
Mihai Moia, președintele Asociației Române de Eficiență Energetică, ce reprezintă această industrie, și-a propus să promoveze cele mai noi tehnologii pentru a crește performanța unei clădiri și ca standardul nZEB să nu mai fie un deziderat îndepărtat.
„Noi am construit o casă mobilă, la dimensiuni reduse, nu are baie, dar este o replică la scară mai mică a unei locuințe individuale. Am mers cu ea în șase orașe din țară, să vadă oamenii cum funcționează, însă în general autoritățile nu sunt interesate de eficiența energetică.
Ne-am propus ca oamenii să aibă nu numai locuințe eficiente energetic, ci și sănătoase, cu tot confortul, punând în valoare conceptul de sustenabilitate, pentru ca acestea să nu afecteze generațiile viitoare și să nu poluăm.
Cu o singură măsură nu poți să rezolvi clădirile ineficiente energetice – de pildă să schimbi ferestrele, trebuie să avem renovări aprofundate, nu superficiale. Pentru casele cu emisii zero (ZEB), noua paradigmă, apare un nou element: sustenabilitatea pe care să o integrăm în conceptul de clădiri.
Este nevoie de o campanie de conștientizare: să se vadă care sunt pașii, normele în vigoare, iar specialiștii să fie instruiți în cele mai noi metode de eficiență energetică a construcțiilor. Ne-am propus că facem un one-stop-shop, o platformă unde să găsești tot de ce ai nevoie în acest domeniu.
Desigur că pentru edificarea de locuințe nZEB sau ZEB ai nevoie de bani pentru că lucrurile costă, în funcție de veniturile fiecăruia, de aici necesitatea unor pârghii de a finanța excelența, ambiția prin politici publice, de exemplu cu 5.000 de euro.
Să spună statul așa: “dacă faci locuința nZEB, îți dau 75.000 €”. În mediul rural veniturile sunt și mai mici, automat și presiunea cel care își propune așa ceva va fi mai mare. Ar fi bine ca factura să scadă atât de mult încât să se poată plăti rata pentru așa ceva”.
Din plastic nu e fantastic
“Aceste lucruri nu sunt ușor de aplicat pentru marea masă a construcțiilor. Eu am făcut parte din colectivul de elaborare a normativului pentru construcțiile de lemn. Pe măsură ce crește grosimea izolației, trebuie să îi asiguri aderența la stratul de suport.
La un bloc cu 10 etaje în Focșani, zonă seismică, dacă forța cutremurului lovește blocul, trebuie să se elimine pericolul de colaps. În România s-au prăbușit fațade fără fenomene puternice: vânt puternic sau foc.
Sustenabilitatea în construcții nu este reglementată în România în raport cu eficiența energetică. Nu toate materialele care cresc eficiența: îmbrac locuința în plastic, bag izolație groasă și reduc la maxim zonele de pierderi de energie, dar nu este sustenabilă. Într-o casă din Maramureș, de acum 200 de ani, nu pun izolație ca să scad facturi.
În goana după reducerea consumului vom avea sindromul clădirilor bolnave care îi vor îmbolnăvi pe locatari. Rezultate pe termen scurt nu se vor vedea, lumea va fi mai interesată în funcție de cum va arăta bugetul, în funcție de prețul energiei.
Va ajunge tot mai mult în discuție combaterea supraîncălzirii locuinței: anul acesta a trebuit să punem prima dată aer condiționat la firmă, până acum nu aveam nevoie, stăteam într-o casă veche care nu necesita așa ceva”, a menționat Sergiu Petrea, fondator al biroului Tecto Arhitectura București.
Dezbaterea “Cum investești eficient în locuința ta: provocări, lecții învățate, optimizarea bugetului și timpului de execuție” a fost moderată de Raul Pop, director de programe al Asociației Ecoteca.
Organizația specializată în managementul corespunzător al deșeurilor și agenția GRF+ au demarat programul Reporting: Climate pentru a sprijini consolidarea unei comunități de jurnaliști pregătiți să trateze teme complexe legate de mediu, climă și sustenabilitate, pentru a susține o mai bună informare a publicului.
Programul este organizat în patru module tematice în format fizic și online, care se desfășoară în perioada iunie – noiembrie, susținute de 15 experți de mediu și jurnaliști cu experiență relevantă din domeniu. Modulele cuprind temele reciclare, managementul apei, eficiență energetică.
