Metropola de unde se dă “ora exactă” în Uniunea Europeană și NATO este un oraș cosmopolit, unde cei sosiți din alte țări au devenit, între timp, majoritari.
Cum un weekend însorit de toamnă reprezintă o raritate la Bruxelles, lumea iese buluc în oraș. Terasele restaurantelor sunt luate cu asalt de cei dornici a savura delicioșii cartofii prăjiți în untură (preferabil din soiul Bintje) preparați manual, crocanți pe exterior, dar moi pe interior, considerați drept cei mai buni din lume. Eventual asezonați cu maioneză, sos de roșii, chilli sau brânză.
Cozi de zeci de metri se formează în centru, la “fabricile” de bunătăți. Oameni veniți din toate colțurile lumii își fac apoi, în culmea fericirii, selfie-uri cu cornetele de hârtie umplute cu vârf. Nebunie este și la vafele pufoase de Bruxelles, tradițional dreptunghiulare sau hexagonale, în formă de inimă, păpușă sau floare, cu vanilie, înghețată, zmeură, nucă sau rom. Se consumă calde, imediat după ce au ieșit din cuptor.
Vitrinele te mitraliază cu o varietate fantastică de ciocolată, iar magazine specializate îți propun sute de sortimente de bere. Centrul metropolei europene este un continuu furnicar în timpul zilei – pentru localnici și turiști deopotrivă, iar seara o atracție pentru tineri care petrec pe terase chiar pe o vreme potrivnică, dar și în baruri, cluburi și restaurante.
Nebunia “electricelor” de pe trotuare
Magazinele care vând produse pe bază de canabis sunt la mare căutare, ele fiind mai dese, în unele zone, decât farmaciile. Trotinete și electrice, hoverboard-uri și monocicluri “zboară” de peste tot. Trebuie să fii pe fază la cine îți vine din spate, mai ales că există și căi comune pentru pietoni și biciclete, respectiv benzi de autobuz – taxi – bicicletă. În fiecare piață sau piațetă cineva face un show: dansează, recită, cântă la un instrument, se petrece un happening. Grupuri de copii își iau notițe despre o biserică, iar organizații umanitare circulă prin oraș în sprijinul nevoiașilor sau a persoanelor cu probleme de mobilitate.
Pentru că a venit “toamna bobocilor”, Universitatea Liberă din Bruxelles a decis să îi familiarizeze pe noii studenți cu urbea, organizând o acțiune de socializare în Grand Place, cea mai mare atracție turistică de aici, alături de Manneken Pis, simbolul băiatului care a salvat orașul de invazia olandezilor, urinând pe fitilul dinamitei. De altfel, suvenirurile cu celebra statuie, prezente la tot pasul, se vând ca pâinea caldă.
Cerșetorul modern: cu bere la discreție și smartphone
În Bruxelles poți să vezi, la un loc, mai toate națiile lumii. Auzi vorbindu-se româna peste tot: două doamne își fac veacul într-un pasaj subteran, cu cafelele puse pe jos, doi birocrați urcă în fugă scările rulante, o femeie își apostrofează copilul în metrou, iar vreo 10 conaționali, probabil muncitori în construcții, ocupă o masă întreagă cu halbele lor de bere.
În contrast izbitor cu nivelul mediu ridicat de trai, aproape fiecare colț de clădire opulentă, că e multinațională, că e sediu de instituție europeană, este ocupat de câte un cerșetor, așezat pe cartoane ori saltele. Lângă ditamai hotelul Hilton cântă în fiecare seară un saxofonist, cu același repertoriu. De data asta a primit o recompensă consistentă. “Ești foarte tare, ascultă ce îți spun!”, vine replica tânărului aflat în trecere. Vizavi s-au „cazat” trei oameni ai străzii, înveliți în pături: beau bere la doză și vizionează un film pe smartphone.
Invazia arabă de la Bruxelles
“Viața de aici e una liniștită față de alte părți ale Europei, au crescut prețurile, dar nu insuportabil. Vedem ce va fi când se răcește vremea, la un moment dat a dat iama lumea în magazine să își cumpere generatoare de căldură pentru la iarnă, la zvonurile cu restricțiile la gaz. În Bruxelles populația locală este acum minoritară, arabii fiind pe primul loc dintre străini. Există aici cartiere întregi de etnici arabi.
Am înțeles că românii au ajuns pe locul doi dintre străini, sunt 30.000 în zonă. Există mulți cerșetori în oraș, însă fără să fie agresivi, în general, li se dă câte o masă caldă seara. Bruxelles este recunoscut ca un oraș tolerant, oricine vine aici e bine primit”, ni se confesează un funcționar european.
Lângă parcul din clădirea futuristă Square Convention Center, principala locație pentru evenimentele Săptămânii Europene a Regiunilor și Orașelor (EWRC), se adună, în fiecare seară, grupuri de arabi sau africani, frezați și îmbrăcați în toate felurile și culorile, iar muzica lor specifică răsună din boxe. De altfel, în apropiere a fost amenajat un centru pentru refugiați din lumea arabă.
Preocuparea pentru protecția mediului și energia sustenabilă este clamată la nivel instituțional sau corporatist: hoteluri din Bruxelles își reduc consumul de energie, instalează panouri fotovoltaice, plantează pomi. Recipientele pentru deșeuri de pe trotuare îți arată, pe ecran, nivelul de umplere existent. Totuși, la “firul ierbii” realitatea este de multe ori alta: vezi tineri care aruncă sticle de alcool pe unde apucă, gunoaie care se revarsă din coșuri deja pe la amiază.
Trenuri cu viteze amețitoare
Dincolo de aceste excese, Bruxelles este un oraș aflat într-o dezvoltare accelerată, stimulată de sumele imense care se învârt aici la nivel european și de salariile consistente. Să nu uităm că Belgia, un stat cu 11 milioane de locuitori, aproape jumătate față de România, înregistra, în 2020, un produs intern brut de 515 miliarde de dolari, în comparație cu cele 248 de miliarde ale noastre.
Teoretic, orașul Bruxelles are 144.000 de locuitori, față de 303.000 Cluj-Napoca, însă regiunea cu 19 comune adună 1,1 milioane de oameni, majoritatea având locul de muncă în capitala Belgiei. În consecință, apar la foc automat clădiri de birouri și rezidențiale, iar cele vechi sunt renovate, cu păstrarea specificului istoric.
Transportul este la ani lumină de România: există două aeroporturi în zonă, Zaventem și Charleroi, trenurile de mare viteză Eurostar – spre Londra (viteză maximă 320 km/h), Thalys – Paris, Amsterdam, Porto, Koln (300 km/h), Intercity Express – Frankfurt (407 km/h), TGV – sudul Franței (320 km/h), Intercity – Amsterdam, Zurich, Luxemburg, Strasbourg.
Se adaugă trenurile naționale SNCB/NNMS (din 20 în 20 de minute la ore de vârf), metroul cu șase linii și 69 de stații, o rețea densă de tramvaie subterane / de suprafață și autobuze, servicii de partajare a automobilelor și de împrumut de biciclete publice (inaugurat acum 20 de ani!).
Derulată în această săptămână, EWRC e cel mai mare eveniment anual de la Bruxelles dedicat politicii de coeziune. A devenit o platformă unică de comunicare și relaționare, reunind regiuni și orașe din întreaga Europă: politicieni, administratori, experți, cadre universitare. În 2021, a doua ediție digitală a atins un record de 18.000 de participanți înregistrați și 300 de sesiuni, implicând 590 de parteneri. Principalele teme din 2022: tranziția ecologică, coeziunea teritorială, tranziția digitală, responsabilizarea tinerilor.
Călin POENARU, Bruxelles
