În 2018, atunci când România celebra 100 de ani de la Marea Unire, Tășuleasa Social, organizația originară din județul Bistrița-Năsăud, păstorită de frații Alin și Tiberiu Ușeriu și de Anna Szekely, lansa proiectul Via Transilvanica – drumul care unește. În 2022, când aniversăm 100 de la ani de la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în Cetatea Alba Carolina, proiectul a devenit o realitate de 1.400 km, o cale care unește Putna de Drobeta-Turnu Severin și trece prin 10 județe.
Cred că nici Alin Ușeriu, creierul Tășuleasa Social și al acestui proiect, nu a crezut la început că Via Transilvanica va fi marcată, construită, amenajată în mai puțin de jumătate de deceniu. Dar uite că un proiect care unește România poate uni oamenii. Și companiile, în spatele cărora stau tot oameni. Și administrațiile publice locale, care sunt reprezentate tot de oameni.
Întoarsă acasă, mi-s târgumureșeancă, am recitit interviul lui Alin Ușeriu pe care ni l-a acordat în primăvara lui 2019 și care, publicat în ediția specială a revistei din mai, a făcut turul cancelariilor europene, a redacțiilor de multe nații prezente la Sibiu pentru Summitul informal al șefilor de stat și de guverne și a ajuns pe birourile și în casele multor români.
Privind în urmă, îmi dau seama însă că Alin Ușeriu intuia atunci impactul incredibil pe care acest proiect, unul pozitiv, care construia și care ne unea, îl va avea.
“Ce e șocant cu Via Transilvanica e că am reușit, într-un timp colosal de scurt, să adunăm o sumă enormă. Niciodată nu am pățit așa ceva. Avem acum cam 400 de mii de euro destinați următorilor 400 de km de drum. Într-adevăr cred că proiectul acesta a atins nu una, ci mai multe coarde sensibile. E o surpriză”, spunea, în 2019, Alin Ușeriu.
Dacă vă întrebați de ce a avut atâta succes proiectul Via Transilvanica, vă ofer un răspuns pe care același inițiator ni l-a dat la acel moment.
“E neobișnuit să apară deodată ceva pozitiv, de anvergură națională, ca o invitație publică de a deveni parte din ceva care se construiește din mers. Societatea noastră nu poate trăi mereu în negativ, cred eu. Via Transilvanica vrăjește oameni fiindcă are o aură pozitivă, nu mai e despre săraci, ci e despre noi toți, e o poveste luminoasă, non-agresivă”, spunea Alin Ușeriu.
Cred că aici e răspunsul, proiectul a vrăjit, ne-a dat un scop, ne-a arătat o cale, ne-a sugerat că putem redescoperi România, cu oamenii săi, călătorind. Și ne-a mai arătat ceva: că putem aduce la lumină, scoate din uitare comunități care nu se află la șosea. Și se pot dezvolta, pentru că Via va aduce oameni care vor avea nevoie de găzduire, de masă, de un cuvânt de încurajare, pe lângă un pat și merinde, ca să meargă până la capăt, de o amintire-suvenir, de un cizmar și de multe altele care se pot ivi într-o călătorie de 1.400 km.
Iar, pentru viitor, Via Transilvanica poate fi unită cu alte și cu alte Vii care să străbată România de la Est la Vest, de la Nord-Vest la Sud-Est până vom avea o rețea de drumuri pentru drumeție. Și nu știu de ce proiectele acestea, pornite din sânul civil al societății noastre, le văd mai repede realizate decât rețeaua noastră de autostrăzi.
Până atunci însă, oamenii au o cale prin care să reînvețe să iubească România și să descopere că ospitalitatea tuturor etniilor pe care le vor întâlni pe cei 1.400 km este reală, palpabilă și sinceră. Au o cale pe care să o respecte vizitând-o, îngrijind-o și dându-i plusvaloare. Iubind-o că e mult suflet pus acolo. Am auzit-o în atâtea povești pe care le-am ascultat de la inițiatori până la sponsori, drumeți și cei care au scris despre Via.
Viață lungă, vie Via Transilvanica!
Ligia VORO
Editorial publicat în ediția cu nr. 112 a revistei Transilvania Business (12 octombrie -14 noiembrie 2022)
