În ultima perioadă, cifra firmelor intrate în insolvență este tot mai mare. Pentru a afla cât de rea este insolvența pentru firme, care sunt avantajele și dezavantajele acesteia, dacă sunt firme care au ieșit cu succes din insolvență, am vorbit cu Cristian Popa, practician în insolvență la firma Popa & Rus din Oradea.
Transilvania Business: Județul Bihor se clasea pe locul doi pe țară la sfârșitul anului trecut după numărul firmelor intrate în insolvență, cu 545 de firme intrate în insolvență, cu 20,04% mai multe decât în anul 2021. De ce este atât de mare numărul firmelor bihorene intrate sub Legea insolvenței? Cum ar trebui percepută această cifră?
Cristian Popa: Județul Bihor este foarte dinamic. Sunt mulți investitori străini, obișnuiți și familiarizați cu insolvența. Pe de altă parte, numărul firmelor bihorene este în top, iar numărul firmelor nou înființate în Bihor este, de asemenea, mare. Pe lângă asta, multe firme au încercat să acceseze fonduri europene, nu au reușit și au lichidat.
Transilvania Business: Cât de rea este insolvența. Înseamnă insolvența moartea firmelor?
Cristian Popa: Nu, neapărat! Sunt cazuri în care insolvența înseamnă chiar relansarea. Avem cazuri în care societatea a intrat în insolvență cu 30 – 40 de angajați și după trei ani a ieșit din insolvență cu 120 de angajați.
Transilvania Business: Ce se întâmplă pe perioada insolvenței cu societate respectivă?
Cristian Popa: În prima fază, și cel mai important lucru, este că se suspendă toate executările silite. Insolvența este generată, de obicei, de lipsa fluxului de numerar. Adică tu poți să ai un activ de 1.000.000 EUR, dar nu-l poți vinde și ai datorii de 100.000 EUR pe care nu le poți plăti și ele sunt scadente. Și atunci tu, practic, ești în insolvență. Dacă vin creditorii să te execute, tu degeaba ai un activ de 1.000.000 EUR că până se vinde ăla ca să-ți poți plăti creditorii tu ești în insolvență. Insolvența o pot cere creditorii sau debitorul. Debitorul poate cere insolvența ca să se protejeze de executările silite sau ca să poată porni anumite litigii unde ar avea nevoie de plata unor taxe de timbru foarte mari. Și atunci dacă intră în insolvență este scutit de plata taxelor de timbre.
Transilvania Business: Care sunt avantajele și dezavantajele intrării firmelor în insolvență?
Cristian Popa: Primul avantaj este protecția la executările silite, care se suspendă la momentul deschiderii procedurii insolvenței. Scutirea taxelor de timbru pentru recuperarea creanțelor, este alt avantaj. Supravegherea activității este asigurată de administratorul judiciar, creditor și judecător syndic. Alte avantaje sunt: intervenția unui specialist în administrarea societății, eșalonarea creanțelor la plată. Avem exemple concrete de societăți care aveau creanțe de încasat mai mari decât aveau datorii de plată, dar nu reușeau să și le încaseze din motive independente de voința lor și chiar fără nicio culpă din partea lor. Și atunci, singura variantă care le-a mai rămas a fost să-și ceară deschiderea procedurii insolvenței, să-și poată continua activitatea și să pornească litigiile împotriva debitorilor lor.
Transilvania Business: Puteți să dați câteva exemple concrete de firme care au ieșit cu succes din insolvență?
Cristian Popa: Avem exemple de success, de la Construcții, la HORECA, inclusiv în Zootehnie. La nivel concret, avem o fermă de creștere a porcilor cu trei centre de profit – ABO Mix Satu Mare. Acolo am avut o situație în care toate activitățile societății: comerț cu cereale, producție de nutreț combinat și îngrășarea porcilor erau amestecate. Nu știai exact care face profit, care face pierdere și ce expunere ai, pe ce client și din care centru de profit îți vine pierderea respectivă. După ce a intrat pe procedura insolvenței, am rupt, efectiv, activitatea pe centre de profit. Asta a fost o chestie foarte inteligentă și ne-a ajutat să ne facem o idee foarte bună asupra naturii activității. Așa ne-am trezit de exemplu că unul dintre clienții pentru nutreț combinat, avea 33 de milioane de lei să le plătească. Deci tu să ai 33 de milioane de lei, dar când erau puși toți acolo în oala aia mare, nu se observau așa bine cum s-au observat în momentul în care am rupt activitatea pe centrul de profit. Comerțul cu cereale, de exemplu, era neglijat, deși în perioada respectivă genera cele mai mari venituri. Și atunci am știut încotro să dirijăm fondurile. N-am mai făcut nutreț, ci am făcut comerț cu cereale. Se poate spune că practicianul în insolvență acționează ca un medic. Când organismul este puțin bolnav, tratamentul este foarte ușor dacă se prescrie la timp. După ce intră în comă sau după ce ajunge în moarte clinică, atunci nu mai putem decât să recoltăm organele pentru că falimentul practic asta înseamnă, moartea clinică.
Un alt exemplu al unei reorganizări de succes este al unei societăți cu activitate în domeniul construcțiilor – Popenergia. Societatea avea activitatea blocată, cu lucrări executate recepționate, facturate, dar neachitate. În momentul în care tu ca societate ai emis factura, te-ai încărcat în mod automat cu TVA, dar ai făcut în mod automat profit. Tu ca să execuți lucrările respective ai avut de plătit salariații, ai avut de cumpărat materiale, ca să pui în operă o lucrare mare de canalizare, să zicem, într-o localitate. ANAF-ul începe executarea silită împotriva societății pentru TVA- ul scadent declarat. Furnizorii, la fel încep executarea silită împotriva societății, deci activitatea e blocată. Este situația în care eu am de încasat 1.000.100 și am de plată 1.000.000. Nu-l pot plăti, cu toate că eu am bunuri de 1.000.100, doar că nu mi le plătește clientul meu. Pe lângă asta, firma era și într-o gravă criză de fonduri. Nu putea nici măcar să timbreze cererea de chemare în judecată împotriva unități administrativ-teritoriale care-i datora suma respectivă de bani. Am reușit să nu concediem salariații, deși activitatea era redusă pentru că a oprit lucrările acolo. Aici toate ouăle au fost într-un coș și toată expunerea a fost pe un singur client. Am luat lucrări mai mici. Societate era superspecializată în lucrările militare, de instalații și am reușit să menținem activitatea la cotă de avarie. Am chemat în judecată debitorul nostru cu un plan de reorganizare în care ne bazam și pe continuarea activității și pe recuperarea creanței de la clientul rău planic. Și aici am reușit să recuperăm creanța înaintea expirării termenului de plan. În momentul în care am încasat creanța respectivă, am modificat automat planul de reorganizare și am decalat toate plățile. Deci asta este bună -credință și folosirea cu bună credință a procedurii insolvenței. Asta chiar este o reorganizare de succes și care, fără legea insolvenței nu ar fi putut avea loc.
Un alt exemplu de succes este al unei societăți de proiectare – Term SRL. Societatea avea contracte executate și neîncasate pe diverse proiecte și către diverse unități administrativ-teritoriale. Vine un control de la ANAF în care se i se stabilește o decizie de impunere. Prin decizia de impunere se stabilește o sumă mare de plată cu titlu executoriu. Deci, ANAF poate să-și înceapă executarea silită în baza ei. Ca să-și suspende executările silite, societatea intră procedura insolvenței. Eșalonează plățile pe trei ani, dar, în paralel, se judecă cu ANAF pe contestația respectivă în contencios administrativ. Avem iarăși o situație în care societatea chiar se dezvoltă, pentru că între timp apar tot felul de alte proiecte de finanțare și de fonduri europene și cererea pe serviciile lor crește foarte mult. Și aici avem o societate care a intrat cu cinci-șase ingineri proiectanți și a ieșit cu 10-12 ingineri proiectat din procedura insolvenței. Sunt cazuri fericite în care insolvența își arată părțile bune.
DAN BIRTA
(Articol apărut în revista Transilvania Business 116)
