Transilvania Business prezintă secțiunea oportunități a studiului „Intermodal. Schimbare de paradigmă în transportul de marfă”, realizat de Centrul Interdisciplinar pentru Știința Datelor – Universitatea Babeș-Bolyai (CISD-UBB), la solicitarea DP World România. Cercetarea integrală poate fi descărcată de pe platforma dedicată.
OPORTUNITĂȚILE ȘI PROVOCĂRILE TRANSPORTULUI INTERMODAL
„Transportul intermodal în Uniunea Europeană (UE) oferă o multitudine de oportunități și provocări în peisajul contemporan al transportului. Pe măsură ce UE urmărește conectivitatea fără fisuri și mobilitatea sustenabilă, transportul intermodal pare o soluție promițătoare pentru a îmbunătăți eficiența, a reduce congestia și a diminua impactul asupra mediului.
Integrarea diferitelor moduri de transport, precum rutier, feroviar, aerian și maritim, oferă un potențial uriaș pentru optimizarea lanțurilor de aprovizionare, îmbunătățirea comerțului și facilitarea mobilității pasagerilor.
Cu toate acestea, acest sistem complex prezintă și provocări, cum sunt armonizarea reglementărilor, depășirea limitărilor de infrastructură, asigurarea interoperabilității și abordarea nevoilor unei societăți tot mai digitalizate. Navigarea prin aceste oportunități și provocări este crucială pentru a valorifica în întregime potențialul transportului intermodal”.
Transportul de marfă, în picaj în UE
„Transportul de marfă a înregistrat o evoluție descendentă raportat la produsul intern brut (PIB) în ultimii 15 ani, atât la nivelul UE, cât și în România. Dacă în țara noastră reprezenta, în 2007, aproape 200%, în 2021 a ajuns la 99,7%. La nivelul UE evoluția a fost relativ constantă, de la 111,6% în 2007, la 105,5% în 2021. Evoluția în România poate fi explicată, printre altele, de creșterea importanței sectorului de servicii în PIB în detrimentul celorlalte.
Pornind de la strategiile UE de reducere a poluării și asigurarea unei dezvoltări sustenabile, în concordanță cu schimbările climatice, strategia și legislația legate de transport au suferit și ele modificări. Accentul se pune pe intensificarea transportului intermodal, astfel încât să se reducă poluarea și impactul negativ asupra mediului înconjurător.
Pentru intensificarea transportului intermodal este necesară uniformizarea încărcăturii, în sensul standardizării modalităților de ambalare a mărfii astfel încât să se permită un transfer facil de pe un mod de transport pe altul. Acest termen este denumit, la nivel internațional, ”freight unitisation”. Practic, conform definițiilor UE, uniformizarea se referă la marfa transportată în containere.
Analizând tendințele de uniformizare în perioada 2007-2021, se observă o creștere semnificativă a ponderii mărfurilor care au fost transportate în containere pe cale feroviară, de la 14% în 2007, la 21% în 2021. Tot creșteri au înregistrat și transportul maritim sau fluvial, însă într-o măsură mult mai scăzută.
Această evoluție este explicată prin faptul că mărfurile pe cale maritimă sau fluvială erau, oricum, în majoritatea lor, transportate în containere standard. De evidențiat este faptul că evoluția uniformizării pe transportul rutier este descrescătoare. Uniformizarea a scăzut de la 7,1% în 2007, la 6% în 2020 și 2021”.
1 container gol la 5 pline în România
„Dar containerele se transportă atât încărcate, cât și goale. Containerele goale se transportă, cu precădere, de la locul de depozitare, la locul de încărcare sau invers. De aceea este foarte important de văzut intensitatea transportului de containere pe cele două grupe. Un transport de containere goale mai intens arată o necesitate mai mare de infrastructură de transport intermodal, respectiv centre logistice care să asigure disponibilitatea containerelor goale pentru încărcare, în proximitatea locațiilor de producție (import-export).
La nivelul UE, din 2017 încoace s-au înregistrat scăderi ale containerelor transportate, cu o diminuare mai mare în cazul celor încărcate (exprimat în mil. TKM). În primele trei trimestre ale anului 2022, conform statisticilor Eurostat (2023), s-au transportat cu 12,3% mai puține containere încărcate, respectiv cu 11,3% mai puține goale față de aceeași perioadă a anului 2021.
Raportarea containerelor goale la cele încărcate scoate în evidență o evoluție extrem de interesantă. Dacă în perioada 2007 – 2014 raportul dintre containerele goale și cele încărcate varia între 27 și 39%, în perioada 2015-2017 acesta a ajuns la valori peste 60%. Practic, în această perioada, o cantitate importantă de containere era transportată goală.
Din păcate, pentru România există lacune în datele oficiale, în special pentru perioada 2018-2020, ceea ce îngreunează analiza comparativă. În primele trei trimestre ale anului 2022 s-au transportat containere încărcate echivalentul a 33 mil. tone-kilometru (TKM) și containere goale echivalentul a 6 mil. TKM, a doua valoare din întreaga perioadă analizată.
Ponderea containerelor goale în containerele încărcate a fost de 18%. Adică aproape 1 container gol la 5 încărcate. Comparativ cu totalul înregistrat la nivelul UE, ponderile sunt mai scăzute în România. Aceasta ar putea arăta faptul că marfa în România este, încă, transportată în variante clasice, nu în containere. Rezultatele arată un potențial ridicat de dezvoltare a pieței de transport intermodal (pe bază de containere) în România.
Comparația între transportul rutier și cel feroviar nu poate fi făcută decât pentru perioada 2007-2021, pentru 2022 nefiind disponibile datele legate de transportul feroviar la momentul realizării acestui raport. Se observă o creştere a cantităţii transportate pe calea rutieră în ultima parte a perioadei analizate (mil. TKM), contrar tendințelor din UE.
În același timp, transportul feroviar a rămas relativ la aceleași cantități. Raportând cele două modalități de transport se observă că, pe calea rutieră se transportă de cinci ori mai multă marfă decât pe calea feroviară. Această evoluție ascendentă a cantităților transportate pe cale rutieră este în contradicție cu strategia și țintele UE”.
Scade transportul pe distanțe lungi în țară
„Se prevede că pentru a reuși să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 60% față de nivelul anului 1990, cel puțin 30% din transportul rutier pe distanțe mai mari de 300 km ar trebui relocat și efectuat prin alte modalități de transport, mai puțin poluante. Astfel, se militează pentru transferul acestor produse pe cale feroviară sau maritimă/fluvială.
Pentru evaluarea eficientă a acestui aspect s-a instituit indicatorul ”potențial de schimbare modală” (modal shift potential), care măsoară procentul de containere transportate pe distanțe mari pe cale rutieră). Deși în timp, România a cunoscut una dintre cele mai importante scăderi ale transportului de containere pe distanțe lungi (100% din 2007 în 2021), are încă una dintre cele mai ridicate ponderi ale transportului de containere pe cale rutieră din UE – 79,4% în 2021.
Această pondere este de două ori mai mare decât cea a Germaniei, care este țara cu cele mai ridicate cantități (TKM) transportate pe distanțe lungi pe cale rutieră (17.670 mil. TKM în 2021 în Germania, față de 562 mil. TKM în România. Același raport este și față de media UE. România se situează pe locul doi în 2021, după Lituania, cu peste 86% din transportul rutier de marfă în containere care ar putea fi transportat pe altă cale, mai puțin poluantă.
Performerul UE este Olanda, cu doar 20,6%. Modelul evoluționist din România nu urmează tipologia generală din UE, înregistrându-se o creștere semnificativă în 2021. Transportul de marfă joacă un rol semnificativ în comerțul global și în dezvoltarea economică, dar contribuie și la preocuparea tot mai mare cu privire la emisiile de carbon și impactul lor asupra schimbărilor climatice”.
Cu cât poluează un autocamion Euro VI
„Amprenta de carbon a transportului de mărfuri cuprinde emisiile de gaze cu efect de seră generate pe întregul lanț de aprovizionare, de la producția și transportul bunurilor până la livrarea finală. Utilizarea combustibililor fosili, cum ar fi motorina, în camioane, nave și avioane, eliberează cantități semnificative de dioxid de carbon în atmosferă, contribuind la încălzirea globală.
Pentru a aborda această problemă, se depun eforturi pentru reducerea amprentei de carbon a transportului de marfă prin diverse mijloace, inclusiv adoptarea de combustibili mai curați, îmbunătățirea eficienței vehiculelor, optimizarea logistică și rutare și promovarea modalităților alternative de transport, precum calea ferată și căile navigabile. Aceste inițiative urmăresc atenuarea impactului asupra mediului al transportului de marfă și promovarea unui sistem comercial global mai durabil și prietenos cu mediul înconjurător.
Conform unui studiu realizat pentru Agenţia Germană de Mediu, în 2015, consumul mediu al unui camion Euro VI este de 34,5 l/100 km, însă testele realizate pentru diferite reviste de specialitate au sugerat un consum real de 36-38 l/100 km. Consumul de combustibil al unui camion variază în funcţie de specificaţiile acestuia, greutate, condiţiile de drum, calitatea drumului. Un camion gol consumă la 24 l de motorină la 100 km, în timp ce la o încărcătură de 19,3 tone consumul ajunge la 33,1 l/100 km, iar la încărcătură maximă, la 37 l/100 km.
Consumul mediu al unui camion depinde de mărime și încărcătură, dar și de tipul de drum parcurs, urban sau extraurban. Potrivit unui studiu realizat de Ministerul Transporturilor din Spania și publicat în 2022, un camion articulat cu o încărcătură de 25 tone care parcurge 120.000 km pe an foloseşte 35 l la 100 km.
Greutatea maximă admisă pe şosele în majoritatea ţărilor UE este de 40 tone per transport, însă aceasta depinde în mare măsură de tipul mărfii. Scăzând din această valoare greutatea camionului şi a containerului, rezultă o greutate de 25 de tone disponibilă a fi încărcată într-un container”.
Măsuri ferme de decarbonizare în UE
„Trenurile de marfă joacă un rol semnificativ în transportul eficient și sustenabil al mărfurilor. Se bazează în cea mai mare măsură pe electricitate pentru a alimenta locomotivele, care propulsează trenul pe distanțe lungi. Consumul de electricitate al trenurilor de marfă variază în funcție de dimensiunea trenului, greutatea, viteza și condițiile de operare. Trenurile de marfă moderne utilizează sisteme de tracțiune electrică.
Prin utilizarea electricității ca sursă de energie, trenurile contribuie la reducerea dependenței de combustibilii fosili și scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu alternativele diesel. Se depun eforturi și pentru optimizarea configurațiilor trenurilor, minimizarea consumului de energie în timpul frânării prin sisteme de frânare regenerativă și explorarea surselor alternative de energie (regenerabile).
Spre deosebire de transportul rutier, unde încărcătura ocupă de obicei mai puţin de 60% din totalul greutăţii camionului, pentru transportul feroviar, datorită greutăţii ridicate a vagoanelor, marfa mai uşoară şi voluminoasă nu poate fi asociată atât de clar cu un consum mai redus de energie.
În contextul UE, amprenta de carbon asociată transportului de mărfuri reprezintă o provocare semnificativă din punct de vedere ecologic. Transportul bunurilor în întreaga Europă contribuie la o cantitate substanțială de emisii de gaze cu efect de seră, în special din arderea combustibililor fosili. Camioanele grele, navele și avioanele sunt principalele surse în acest sens.
În cadrul UE, se depun eforturi pentru abordarea acestei probleme și reducerea amprentei de carbon în transportul de mărfuri. Implementarea unor reglementări stricte, precum standardele de emisii pentru vehicule și includerea transportului în Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), are ca scop promovarea unor modalități de transport mai curate și mai sustenabile.
Inovațiile în materie de combustibili alternativi, cum ar fi biocombustibilii și energia electrică, sunt susținute pentru a accelera tranziția către un sector de transport de mărfuri mai ecologic în cadrul UE. Deși există provocări semnificative în față, UE este angajată în reducerea amprentei de carbon în transportul de mărfuri și în realizarea unei rețele logistice mai sustenabile și mai prietenoase cu mediul înconjurător.
Calculul amprentei de carbon implică o abordare sistematică pentru estimarea totală a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de o persoană, organizație sau activitate. Acesta ia în considerare diferite surse de emisii, inclusiv emisiile directe rezultate din arderea combustibililor fosili și emisiile indirecte asociate consumului de bunuri și servicii.
Cele mai frecvente gaze cu efect de seră luate în considerare în calcul includ dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) și oxidul nitric (N2O), care sunt convertite în emisii echivalente de CO2 utilizând factorii de încălzire globală. Rezultatul calculului amprentei de carbon furnizează informații valoroase care pot fi utilizate pentru identificarea punctelor cu emisii importante, stabilirea obiectivelor de reducere și ghidarea eforturilor de gestionare și compensare a emisiilor, contribuind în cele din urmă la un viitor sustenabil și cu emisii reduse de carbon”.
Diferențe între cele două tipuri de transport
„Atunci când se iau în considerare costurile asociate transportului de mărfuri, există diferențe semnificative între abordările unimodale și intermodale. Transportul unimodal se bazează pe un singur mod de transport, ceea ce poate fi eficient din punct de vedere al costurilor pentru rute specifice sau pentru transportul unui volum mare de mărfuri. Cu toate acestea, poate lipsi flexibilitatea și poate genera costuri mai mari atunci când sunt implicate mai multe transferuri sau logistici complexe.
În contrast, transportul intermodal oferă avantajul schimbării fără probleme între diferite moduri de transport, optimizând costurile prin valorificarea punctelor forte ale fiecărui mod. Acesta permite o coordonare eficientă, manipulare redusă și economii, ducând la potențiale economii de costuri în ceea ce privește combustibilul, forța de muncă și cheltuielile generale de transport.
Prin luarea în considerare a cerințelor specifice ale transportului și evaluarea costurilor asociate, companiile pot lua decizii informate cu privire la abordarea cea mai potrivită pentru nevoile lor de transport de mărfuri.
Legislația UE privind reducerea emisiilor de carbon are un impact semnificativ asupra sectorului transporturilor și va genera o schimbare majoră în acest domeniu. Într-o mișcare de a combate schimbările climatice și de a promova sustenabilitatea, UE a stabilit obiective ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor.
Aceasta va implica o tranziție semnificativă către modalități de transport mai ecologice și cu emisii reduse de carbon, precum transportul feroviar, maritim și fluvial. De asemenea, se estimează că cererea pentru transportul intermodal va crește în viitor, întrucât acesta permite combinația optimă de moduri de transport pentru a reduce emisiile și a asigura eficiența logistică. În plus, normele de reducere a emisiilor vor stimula inovația și dezvoltarea de soluții de transport mai curate și mai eficiente din punct de vedere energetic.
Transportul intermodal folosind terminalele feroviare precum cel construite de DP World în cadrul Aiud Logistic Park oferă o metodă eficientă și flexibilă de mutare a mărfurilor între diferite moduri de transport. Terminalul feroviar servește ca un punct de transfer cheie, unde mărfurile sunt încărcate sau descărcate din trenuri și apoi transferate către camioane. Procesul de drayage se referă la transportul mărfurilor pe distanțe scurte între terminalul feroviar și destinația finală sau invers, folosind camioane specializate.
Aceste camioane sunt concepute pentru a transporta containere sau alte unități de încărcare și sunt adaptate pentru manevrabilitatea în spații restrânse, cum ar fi terminalele și depozitele. Prin combinarea transportului feroviar și a drayage-ului, se obține o integrare fluidă a diferitelor moduri de transport, permițând o mișcare rapidă și eficientă a mărfurilor de la origine la destinație.
Acest sistem intermodal oferă beneficii precum reducerea costurilor, timpilor de tranzit și o mai mare sustenabilitate, datorită utilizării eficiente a resurselor și a emisiilor mai mici de carbon comparativ cu transportul exclusiv pe șosea. Pentru analiza noastră am utilizat o rază de 200 km pe şosea. Distanţa mediană din aria de acoperire a terminalului este însă de 100 km, considerată ca eficientă şi de alte studii de specialitate”.
Factori luați în considerare
- Costul. Evaluarea cheltuielilor totale este probabil cea mai importantă pentru determinarea metodei de transport cea mai potrivită. Transportul unimodal poate fi mai rentabil pentru anumite rute sau expedieri cu un volum mare, cel intermodal poate oferi economii de cost prin schimbarea eficientă a modurilor de transport.
- Timpul de tranzit. Luarea în considerare a timpului de tranzit este vitală, în special când sunt implicate livrări cu termene strânse. Unimodalul poate oferi timpi de tranzit mai rapizi, deoarece nu există transferuri intermediare între moduri. Intermodalul poate avea timpi de tranzit mai lungi din cauza necesității de coordonare și a posibilelor întârzieri în timpul transferului între moduri.
- Tipul de marfă. Natura și caracteristicile mărfurilor care sunt transportate joacă un rol semnificativ. Anumite mărfuri (perisabile, periculoase) pot necesita manipulare specializată sau control specific al temperaturii, ceea ce favorizează un anumit mod de transport.
- Accesibilitatea. Evaluarea accesibilității modurilor de transport și a infrastructurii e esențială. Unimodalul poate fi preferabil când există limitări în accesarea anumitor moduri: conexiuni feroviare inadecvate, probleme legate de accesibilitatea porturilor maritime.
- Impactul asupra mediului. Tot mai multe companii iau în considerare impactul asupra mediului al alegerilor lor de transport. Transportul intermodal, datorită capacității sale de a utiliza moduri de transport mai prietenoase cu mediul, cum ar fi calea ferată sau transportul pe apă, poate fi preferat datorită emisiilor mai scăzute de carbon și a amprentei reduse asupra mediului.
- Flexibilitatea în programare, modificările de rută, nevoile de capacitate. Transportul unimodal oferă o mai mare flexibilitate deoarece permite transportul direct de la un punct la altul fără a depinde de alte moduri de transport. Transportul intermodal oferă flexibilitate în utilizarea diferitelor moduri de transport și ajustarea rutelor în funcție de nevoile în schimbare.
Sursa: CISD-UBB
„Prin evaluarea atentă a acestor factori și luând în considerare cerințele specifice ale expedierii, companiile pot lua decizii informate în ceea ce privește metoda de transport cea mai potrivită pentru nevoile lor. Ca referinţă a fost utilizat transportul unui container cu greutate totală de 20 tone, preluat de la o distanţă de 100 km de Aiud Logistic Park şi transportat spre mai multe destinaţii frecvente din Europa. Costurile rutiere au fost estimate de autori folosind platforma cargopedia.ro, iar costurile feroviare au fost estimate de DP World.
Analizând toate cele 6 caracteristici importante ale modurilor de transport, am realizat o comparaţie între transportul unimodal şi cel intermodal. În comparaţia noastră am evaluat factorii plecând de la particularităţile specifice României şi UE şi cuantificând răspunsurile oferite în cadrul interivurilor de specialişti în logistică de la companii din regiune”.
Tipuri de transport: avantaje și dezavantaje
- Costul transportului intermodal este în general mai redus decât cel unimodal, existând însă abateri importante, datorate volumelor şi tipurilor de marfă.
- Timpul de tranzit este în avantajul transportului rutier. Cu toate că infrastructura de autostrăzi din România nu este foarte bine dezvoltată, timpii de tranzit sunt semnificativ mai reduşi în modul rutier faţă de cel feroviar.
- Transportul rutier are o flexibilitate mai crescută cu privire la tipurile de marfă transportate datorită posibilităţii de transport nestandardizat, dar pentru majoritatea covârşitoare a tipurilor de marfă cele două moduri sunt similare.
- Accesibilitatea se referă la posibilitatea companiilor de a utiliza modurile de transport. Transporturile unimodale rutiere sunt avantajate de accesul mai dificil la terminale intermodale feroviare, reţeaua de acoperire a acestora fiind mai redusă în România.
- Din punctul de vedere al impactului asupra mediului, transportul intermodal este de câteva ori mai eficient (la emisiile de CO2) decât cel unimodal rutier datorită utilizării energiei electrice în transportul feroviar.
- Factorul flexibilitate se referă la capacitatea de a alege rute diferite şi de adaptare la nevoi. Transportul intermodal răspunde mai bine la acest capitol, în special pe rutele foarte lungi.
Sursa: CISD-UBB
Unimodalul – pentru termene strânse, intermodalul – sustenabil și pe termen lung
„Este evident că ambele opțiuni au avantajele și particularitățile lor. Transportul unimodal evidențiază puncte forte în zone precum timpul de tranzit, potrivirea pentru diverse tipuri de încărcături, accesibilitatea și eficiența costurilor. Este potrivit pentru livrări urgente, oferind versatilitate în acomodarea diferitelor tipuri de încărcături și asigurând timpi de livrare relativ mai scurți. De asemenea, transportul unimodal este mai accesibil în ceea ce privește infrastructura și oferă economii de cost moderate.
Transportul intermodal se evidențiază prin eficiența mai ridicată a costurilor, impactul asupra mediului, flexibilitatea și potrivirea pentru diverse tipuri de încărcături. Beneficiază de schimbarea eficientă a modurilor de transport, reducând costurile generale de transport. El contribuie la scăderea emisiilor de carbon și oferă o flexibilitate sporită în ajustarea rutelor și modurilor de transport în funcție de necesități.
Pentru a decide între transportul unimodal și cel intermodal, este important să se ia în considerare prioritățile și cerințele specifice ale expedierii. Factori precum costul, timpul de tranzit, tipul de încărcătură, impactul asupra mediului, accesibilitatea și flexibilitatea trebuie să fie echilibrați cu atenție.
Pentru expedierile cu termene strânse și focalizarea pe eficiența costurilor, transportul unimodal poate fi alegerea preferată. Cu toate acestea, pentru practici de transport sustenabile, optimizarea costurilor prin schimbarea modurilor de transport și soluții logistice adaptabile, transportul intermodal oferă avantaje semnificative. O evaluare mai cuprinzătoare a acestor factori va permite companiilor să ia decizii informate care să se alinieze cu nevoile și obiectivele lor specifice de transport”.
Transportul intermodal sau combinat este bazat pe diferite moduri de transport al mărfurilor. În transportul intermodal, mai multe unități de încărcare sunt utilizate de-a lungul întregului traseu. În timpul acestuia, mărfurile nu sunt transbordate, singurul lucru care se schimbă fiind mijlocul de transport. Printre cele mai comune unități de încărcare se numără containerele, semiremorcile și cutiile mobile.
