Cu o istorie fascinantă, presărată cu mituri și legende izvorâte din întâmplări și împrejurări determinate de poziționarea geografică, de evoluții politice fluctuante, de interferența mai multor straturi culturale, Transilvania a devenit regiunea fanion a României, unde se poate observa o fervoare constructivă tot mai bine ancorată și mai racordată ritmului de dezvoltare al Europei Centrale.
Bogată în resurse naturale, cu forță de muncă bine pregătită, conectată mereu la fluxurile comerciale europene, Transilvania a fost întotdeauna o regiune mai bogată. Funcționarea de timpuriu a școlilor și universităților, apariția și dezvoltarea unei categorii tot mai largi de intelectuali și specialiști, conectați la ce se întâmpla în marile centre economice europene, a permis apariția și extinderea micilor afaceri și a fabricilor care și-au făcut loc în comerțul industrial din Europa Centrală și mai departe. În Transilvania putem regăsi destule rămășițe ale unor vechi business-uri din secolul al 19-lea și al 20-lea.
Marile conflagrații din secolul trecut, urmate de mutații geo-politice majore, s-au resimțit din plin și în Transilvania de după anul 1918. Noua administrație românească nu a perturbat fluxurile economice, dimpotrivă modernitatea a devenit tot mai evidentă și în Transilvania.
Instaurarea regimului comunist în această regiune a Europei, după anul 1945, a schimbat fundamental realitățile economice. Economia centralizată, planificată de stat, a generat noi paradigme economice și în România. Colectivizarea agriculturii și industrializarea forțată a remodelat provinciile românești, inclusiv Transilvania. Au funcționat și aici unități economice uriașe, dar care nu erau integrate în economia globală reală, bazată pe cerere și ofertă, motiv pentru care competitivitatea produselor românești a tot scăzut, până când acestea nu au mai făcut față exigențelor piețelor externe ceea ce, în mod firesc, a condus la apariția sărăciei.
Prăbușirea regimurilor comuniste a reaprins, la început mai firav, interesul marilor concerne europene pentru piața românească, concomitent cu încercări tot mai îndrăznețe de structurare a capitalului autohton. Într-o oarecare concordanță cu evoluția politică sinuoasă din anii 90 și pe ruinele industriei comuniste, au apărut primele inițiative de afaceri românești care au intrat în relații de business cu firme din spațiul european, dar și de pe celelalte continente, ceea ce a favorizat cristalizarea unei pături de antreprenori autohtoni și mai apoi a unor companii românești tot mai competitive.
Apropierea tot mai accelerată a României de spațiul politic și economic european, de la sfârșitul mileniului 2 și începutul celui de-al 3-lea, intrarea în NATO (2004) și apoi în Uniunea Europeană (2007) a pus România din nou pe harta economică europeană și internațională. Economia românească a reintrat în circuitele piețelor, mari branduri din Germania, Franța, Austria, Olanda, Italia etc. au investit aici, în agricultură, automotive, în real estate, IT, în sistemul bancar și al asigurărilor, în medicină ş.a.m.d., contribuind din plin la dezvoltarea economică a României.
Spre exemplu, în prezent, în Transilvania activează foarte multe companii în industria automotive, cu zeci de mii de angajați, unele dintre ele devenind modele de excelență în business. S-a născut, așadar, legenda potrivit căreia nu există autoturism în lume care să nu conțină cel puțin o componentă fabricată la una sau mai multe din companiile de automotive care funcționează în Sibiu, Oradea, Brașov, Cluj, Timișoara, Sebeş, Blaj, Bistriţa ş.a.
Pe fondul unei moșteniri culturale aparte, a tradițiilor în afaceri, a specializării mai pregnante a populației de aici, a existenței unui spirit antreprenorial, a atractivității regiunii pentru investitorii străini, dar și prin implicarea vizionară a câtorva primari de orașe și administratori de județe ori conectarea universităților la nevoile reale de dezvoltare, Transilvania a putut deveni ”tigrul economic” al României.
(Din ediția specială cu nr. TB 86 – „ENJOY TRANSYLVANIA!” – 14 mai-10 iunie 2019)
