Fosta capitală a Regatului Italiei străbate trei epoci: de la mișcarea renascentistă la revoluția industrială, iar acum, la era tehnologiei și mediului. Am făcut, cu prilejul Cities Forum 2023, o incursiune în transformarea economică a metropolei de la poalele Alpilor.
Torino a fost puternic afectat, după anul 2000, de criza industrială. Orașul s-a confruntat cu dezafectarea a 10 milioane mp de terenuri productive (8% din suprafața localității) și de pierderea a sute de mii de locuitori. Datorită investițiilor europene, programelor de dezvoltare naționale și locale și inițiativei private, 5 milioane mp de foste zone industriale au fost reamenajate în spații noi, cu accent pe învățământul superior și cercetare, dezvoltare tehnologică, inovare și creativitate.
Reședință a Regiunii Piemont, metropola dintre Alpi, colinele Monferrato și râul Po, cu aproape 2 milioane de locuitori în zilele bune, dobândea statutul de capitală a Italiei după unificarea țării. Casa de Savoia și-a pus cel mai mult amprenta asupra centrului, sit UNESCO: Palatul Regal, Armurăria Regală, Palatul Savoy, Galeria Savoia (colecție de artă italiană și artă flamandă), Arhiva Regală, Bibliotecile Arheologică și Regală. Statutul de capitală a țării l-a pierdut, aceasta fiind mutată la Florența, apoi la Roma.
Mărirea și decăderea FIAT
A căpătat însă un nou titlu, în sec. XX: cea de capitală a automobilului. Fabbrica Italiana Automobili di Torino (FIAT) a fost înființată de magnatul Giovanni Agnelli, devenind cel mai important grup industrial și financiar italian. În 1923, FIAT deschidea fabrica de automobile de la Lingotto – Torino.
Din 1960 grupul a înglobat branduri de automobile (Chrysler, Ferrari, Maserati, Jeep, Lancia, Alfa Romeo, Dodge, Ram, Abarth), vehicule agricole și de construcții (New Holland, Steyr, Fiat-Hitachi), autobuze (Irisbus), avioane (Avio), vehicule militare (Ariete), componente auto (Magneti-Marelli), metalurgie (Teksid), edituri (La Stampa), servicii financiare (Toro), construcții (Ingest), IT&C (Espin), facilități de schi (Sestriere).
FIAT a introdus, în premieră, roboții în asamblarea de autovehicule și a ridicat uzinele auto AutoVAZ, Lada (Rusia), Tychy (Polonia). În 2020, grupul Fiat Chrysler Automobiles a fuzionat cu grupul PSA (Peugeot, Citroen, Opel, Vauxhall), cu participare de 50-50%. A rezultat holdingul franco-italian-american Stellantis, cu sediul central în Amsterdam (Olanda).
Fabrica Fiat Lingotto s-a închis în 1982, fiind transformată în complex comercial cu mall și hoteluri. Ea era concepută de arhitectul Giacomo Matte-Trucco cu rampă spiralată internă, pentru ca automobilele să poată fi conduse la fiecare etaj, pe parcursul etapelor de producție. Avea inclusiv o pistă de curse pe acoperiș, pentru testarea mașinilor. De altfel, aici s-a filmat o scenă de urmărire cu mașinile Mini din “The Italian Job”. În Torino, 40.000 de oameni lucrau inițial la FIAT sau la furnizorii săi, iar în Italia, 275.000.
Michelin a urmat “modelul” italian
În strânsă legătură cu FIAT a apărut uzina de anvelope Michelin, prima creată în străinătate de grupul francez, ce ocupa o zonă vastă în Torino. Până în 1960, a cunoscut extinderi importante, ajungând să grupeze 6.000 de muncitori, fierari și tâmplari. Ciclul de prelucrare mergea de la amestecarea cauciucului pentru a obține compoziția benzii de rulare, presarea sa pe straturi și extragerea anvelopelor pentru automobile, biciclete, motociclete, vehicule grele sau agricole, avioane. Michelin și-a oprit producția în 1997.
Un recepționer de la hotelul unde eram cazați, ardelean de origine, ne-a explicat evoluția recentă a orașului. “Sunt din județul Brașov, am venit aici, în 2004, chiar după terminarea liceului. Nu este bine deloc aici, cred că în România e mai bine acum – am auzit multe lucruri bune despre Cluj, că e cel mai dezvoltat oraș din țară – însă mi-ar fi greu să mă întorc pentru că m-am acomodat aici. Hotelul acesta, ca și alte clădiri din oraș, erau odată ale FIAT. Acum 25 ani era cu totul altceva în Italia”.
În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, Torino se baza pe industriile de armament și metalurgică, apoi pe industriile de confecții, alimentară sau cinematografică (aici s-au filmat pelicule “Jaf în stil italian”, cu Michael Caine, sau “Deep Red”), iar după unificarea Italiei, a trebuit să se reinventeze ca un centru manufacturier și industrial. După 2000, orașul a fost invadat de imigranți din Veneto și Sudul Italiei, urmând declinul industriei auto. Rata scăzută a natalității a determinat o populație îmbătrânită.
Românii sunt a doua comunitate etnică de aici, urmați de marocani. Torino e într-o perioadă de sistematizare urbanistică și de renaștere culturală. “Avem nevoie de cooperare între autorități, companii și cetățeni, de un balans între mediu și dezvoltarea economică și socială, de investiții în tehnologie. Trebuie să integrăm imigranții din suburbii prin coeziune, să avem o dezvoltare economică sustenabilă. Avem o mare provocare demografică în Italia, există mulți oameni singuri, trebuie să oprim plecarea tinerilor. Studenții din aria metropolitană vor să se implice în problemele mediu, dar pentru aceasta trebuie implicați”, spunea primarul orașului, Stefano Lo Russo, la Cities Forum.
City Lab, vârful de lance a administrației
Torino City Lab (TCL) este inițiativa orașului de a promova colaborarea între diferiți actori pentru a găsi soluții inovatoare la provocările urbane. Conceptul vizează tranziția ecologică și digitală a teritoriului și a serviciilor pentru cetățeni și reflectă angajamentul orașului pentru menținerea neutralității climatice până în 2030. Prioritățile TCL sunt mobilitate verde și inteligentă, reziliență climatică, economie circulară, servicii urbane inovatoare, cultură și educație.
Promotorii TCL au atras 90 de parteneri publici și privați. Ei propun soluții inovatoare pe care să le testeze și să le monitorizeze fezabilitatea în comunitate: “De la acvarii pentru serele din oraș, la sisteme inteligente care să permită parcarea inteligentă pentru persoanele cu dizabilități, măsuri ce reduc congestia traficului, consumul și poluarea. De la senzori de monitorizare a calității aerului la noi moduri de transport cooperativ, conectate și cu emisii reduse. Soluții inovatoare pentru cultură, turism, servicii pentru cetățeni, securitate urbană”.
TCL oferă soluții de testare pentru soluții de mobilitate autonomă, drone, 5G, robotică, date, industria aerospațială, economie circulară, sănătate. Scopul nu este doar atragerea de antreprenori talentați, ci și sprijinul pe termen lung. Universitatea Harvard a ales Torino ca Smart City Urban Lab. Orașul s-a numărat printre candidatele la găzduirea Institutului Italian de Inteligență Artificială, pentru a crea o structură de cercetare și transfer tehnologic și a atrage experți din Italia și din străinătate.
Catedrala industrială a orașului a devenit “bulevard” al tehnologiei
Două componente principale ale TCL le reprezintă OGR și Envipark. Officine Grandi Riparazioni (OGR) era cea mai mare unitate industrială din Torino în sec. XIX, fiind destinată reparării vehiculelor feroviare. Din 2019, a lăsat loc OGR Tech, un hub bazat pe parteneriate internaționale dedicat inovării, accelerării afacerilor și cercetării științifice, tehnologice și industriale, cu scopul de a cataliza investiții de jumătate de miliard de euro și de a accelera 1.000 de startup-uri în 20 de ani. Timp de peste 100 de ani, OGR a fost principal motorul al creșterii orașului. Abandonul și degradarea care au urmat închiderii lor, din anii ’90, au dus la o demolare ce părea iminentă.
În 2013, Fundația CRT a achiziționat clădirea de 20.000 mp, în formă de H, birourile și curțile, iar prin intermediul Societa OGR-CRT, a început reamenajarea sa. Au fost necesari trei ani și 100 de milioane de euro pentru a readuce la viață catedrala istoriei industriale a orașului. Soluții de înaltă tehnologie, sustenabilitate ecologică, conservare istorică, versatilitate a spațiilor și accesibilitate pentru toți au fost specificațiile de la baza reconversiei radicale a OGR. De la foste ateliere de reparații de trenuri s-a ajuns la noi ateliere pentru cultura contemporană, inovație și accelerarea afacerilor, cu o marcantă poziție internațională marcantă.
OGR ÎN CIFRE
- Investiție reamenajare: 100 mil. euro
- Suprafață: 35.000 mp
- Spațiu expozițional 2.700 mp
- Locuri eveniment: 2.750
- Distanță Porta Susa: 4 minute (mers pe jos)
- Distanță Milano: 50 minute (tren de mare viteză)
Remarul 16 Februarie, varianta italiană
Complexul industrial a fost inaugurat în 1895: avea 190.000 mp și 2.000 de angajați. De altfel, acesta seamănă foarte mult cu halele Remarul 16 Februarie de la Cluj-Napoca, o altă bijuterie de patrimoniu industrial feroviar. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, OGR a fost lovit de avioane de vânătoare. Cele mai multe pavilioane și depozite au fost distruse. După terminarea războiului, OGR și-a redeschis porțile. În 1979 au apărut primele discuții despre transformarea sa în pavilion expozițional al Muzeului Feroviar din Piemont.
În 1992, activitatea OGR a încetat, instalațiile fiind închise. Noul plan urbanistic al orașului, din 1995, prevedea demolarea clădirii istorice. Totuși, în 2013, Societa OGR-CRT a cumpărat complexul și a început proiectul de reamenajare. În 2017, noul OGR s-a deschis publicului, iar în 2019, OGR Tech, hub de inovare dedicat cercetării, startup-urilor și accelerării afacerilor, a încheiat proiectul major. În 2020, sala Fucine se transforma temporar, în pandemie, în secție pentru tratarea pacienților, sprijinind sistemul sanitar în momentul de vârf al Covid-19.
“Avem două mari acceleratoare de afaceri, iar activitățile sunt sprijinite de numeroase fonduri de investiții. Direcțiile de business pe care le promovăm sunt aerospațială, producția de jocuri video. Am adus aici giganți tehnologici precum Microsoft sau Google care au rolul să stimuleze activitatea firmelor mai mici, dar și grupul financiar Intesa Sanpaolo. Am creat un centru de cercetare tech împreună cu Politehnica din Torino, mergem pe direcții ca Blockchain, Green, Big Data.
Intenția e să aducem firme inovative, coerente, sustenabile economic care să lucreze și business-to-business, și cu instituțiile publice. Vrem să creăm și conexiuni între diferite programe. OGR are mai mulți acționari, fundația fiind o entitate privată cu un capital social de 3 miliarde euro”, a menționat Massimo Lapucci, CEO al TCL. Techstars, lider mondial în încurajarea startup-urilor, Intesa, Fundațiile CRT și Compagnia di San Paolo s-au asociat aici pentru primul program de accelerare a startup-urilor din Europa dedicat mobilității inteligente.
OGR Tech
- Suprafață: 12.000 mp
- Stațiii de lucru: 499
- Săli de lucru: 15
- Cabine izolate fonic: 8
- Canapele de chat: 35
- Pereți led și video: 50
- Centru de date: 1
Au băgat trenurile sub oraș
Noua strategie locală s-a concretizat prin mutarea la subteran a căii ferate din zona OGR și acoperirea canalului peste care trecea, cu construirea Gării Porta Sosa, terminal multimodal ce unește trenurile rapide și metroul cu transportul public suprateran. În apropiere a apărut cel mai mare zgârie-nori din oraș, sediul Băncii Intesa Sanpaolo, propus inițial cu o înălțime de 200 m, proiect însă criticat de cetățeni. Pe locul unde mai demult erau căile ferate s-a născut un bulevard de-a lungul căruia poți să vezi și clădiri moderne, dar și vechi.
“Italienii au pierdut fabricile de oțel și fier, industria manufacturieră, în favoarea Asiei. Încă de acum 40 de ani arhitecții noștri au început să gândească noul profil al urbei, infrastructura pentru trenurile de mare viteză, să profileze orașul viitorului. Încet, încet, se schimbă clădirile și mediul, sunt multe intervenții publice”, ne spun reprezentanții OGR Tech. Un alt proiect este acoperirea întregului oraș cu linii de metrou în sistem VAL, cu ghidaj automat (acum acoperă o zonă limitată), un vis mai vechi al torinezilor.
Torino este deservit de Aeroportul Internațional Sandro Pertini, din localitatea Caselle Torinese, legat de oraș printr-o linie feroviară și o autostradă racordată la șoseaua de centură (Tangenziale Nord). Aici se intersectează cinci autostrăzi: A4 Milano – Trieste, A5 Ivrea – Aosta, A6 Savona, A21 Piacenza-Brescia, A32 Bardonecchia – Traforo del Frejus. Centurile Nord și Sud formează un semicerc în jurul orașului, cu două joncțiuni rutiere, spre Caselle Torinese și Pinerolo. Orașul are patru gări importante (Porta Nuova, Porta Susa, Lingotto, Orbassano) și două de navetă (Dora și Stura). Transportul urban, gestionat de compania GTT, constă în linii de tren, metrou, tramvai, autobuz.
Păsări, căței și grădini urbane, în loc de anvelope
Environment Park este un exemplu de transformare a unei platforme industriale dezafectate în zonă verde. În 1990, Torino a lansat programul, iar acum parcul găzduiește un centru de evenimente, startup-uri, întreprinderi, laboratoare, locuri pentru demonstrații. Este un parc tehnologic care lucrează de 20 de ani în inovarea din domeniul mediului, punct de referință pentru administrațiile publice și companiile pe care le sprijină în parcursul lor de sustenabilitate.
Envipark se întinde pe 30.000 mp și găzduiește 70 de companii, mai multe facilități de cercetare cu acces liber și câteva zone comune. Parcul tehnologic este în continuă evoluție. Spațiile sale au devenit un campus în care coexistă companii și centre de cercetare, într-un loc în care sustenabilitatea poate fi experimentată. El se află foarte aproape de centrul orașului, dar e înconjurat de copaci.
Campusul verde are numeroase soluții de construcții ecologice: pereți și acoperișuri verzi (cu stupi de albine), colectarea apelor pluviale, sisteme radiante pentru tavane și podele, centrală hidroelectrică, stații de încărcare a vehiculelor electrice. Un panou fotovoltaic de mari dimensiuni întâmpină vizitatorii la Centrul de Convenții, spațiu ce poate găzdui 300 de persoane în săli construite conform principiilor ecologice și amplasat în interiorul scheletului metalic al unei turnătorii de fier, ultima amintire a fabricilor care se aflau cândva aici.
În campusul deschis oricărui cetățean sau turist se organizează întâlniri și se oferă servicii deschise tuturor: restaurant, cafenea, activități pentru starea de bine, networking, spații verzi. Numeroase companii și întreprinderi locale și internaționale au ales să aibă sediul aici. Spațiul exterior de 1.000 mp este disponibil pentru evenimente în aer liber, festivaluri de film și teatru, concerte, petreceri în grădină.
Sălile poartă denumiri de orașe: Kyoto, Copenhaga, Johannesburg, Aalborg. Envipark produce 55% din necesarul său anual de energie din surse regenerabile. Parcul deține rețelele interne de distribuție, infrastructură și laboratoare. Sistemul de management imobiliar este certificat ISO 14001. Personalul specializat însoțește și sprijină implementarea testelor și activităților din campus.
Zonele de laborator sunt gestionate în parteneriat cu institute de cercetare și companii. Sunt laboratoare deschise pentru colaborări și dezvoltări adaptate la nevoile partenerilor (de demoscopie, plasmă, nanotehnologie, chimie ecologică, circularitate). Ele sunt specializate în chimie verde, economie circulară, hidrogen, inginerie de suprafață.
Producție de energie în mijlocul orașului
O pânză fotovoltaică, Totemul, întâmpină vizitatorii în fața Centrului de Convenții. E un baldachin sub forma unei pânze care se umflă spre sud, cu structură din lemn de larice laminat, pe o suprafață de 200 mp. Structura susține benzi de panouri cu sticlă dublă, din celule de siliciu. Fiecare bandă de 20 de panouri are propriul invertor pentru a transforma curentul continuu în alternativ. Puterea Totemului este de 16 kW.
Envipark a construit o centrală hidroelectrică pentru a produce energie verde. E una dintre primele instalații urbane de minihidroturbină din Europa, având valoare educativă. Centrala produce electricitate din Canalul Meana, restaurat pentru a o deservi. Apele râului Dora Riparia sunt deviate în Meana, traversează Envipark în zona Valle Verde, unde se află centrala, și se întorc în râu purificate, în Parcul Dora. Energia medie produsă de centrală este de 1.700 MWh/an, cu o putere de 183 kW.
Campusul este o zonă de demonstrații de materiale și componente de construcții, soluții inovatoare de gestionare a energiei, apei și deșeurilor. Companii și centre de cercetare îl folosesc pentru a testa tehnologii nepoluante: soluții de încălzire și răcire; sisteme de izolare, recuperare de energie; pereți și fațade verzi; stocare, microcogenerare și producție de energie regenerabilă; măsurarea, monitorizarea și prognoza consumului de energie; vehicule electrice conectate la rețea.
Uzina devenită parc de mediu
“Proiectul a început în 1997, fiind selectat pe terenul fostei fabrici Michelin, de 1 milion mp, cu intenția de a folosi fondurile UE pentru transformarea terenului afectat de poluarea masivă industrială. Investiția de până acum se ridică la 45 de milioane de euro. E un proiect brownfield, pe o suprafață inițial poluată, deci mai dificil de concretizat decât unul greenfield, de la zero.
Strategia parcului a fost fixată acum 25 ani: energie regenerabilă, fără surse de poluare, panouri fotovoltaice, ceva foarte inovativ pe vremea aceea, însă între timp au apărut tehnologii mai bune. Acționarii societății de administrare sunt primăria, regiunea, metropola, camera de comerț, companii publice, asociații. Este o companie cu acționariat public, dar cu model bazat pe obținerea de profit.
Parcul are două componente: infrastructura fizică și centrul de cercetare. În principiu, lucrăm pentru companii de infrastructură de mediu, servicii de business și primim fonduri publice doar pe bază de performanță. Am creat aici cele mai mari grădini de acoperiș din Italia, avem un sistem de canal cu cascade, unde se aciuează păsări, insecte.
Nu sunt garduri între clădiri, iar oamenii se pot plimba cu câinii, să facă jogging. Clădirea administrativă, fabricată din lego din lemn, după o tehnologie elvețiană, e cea mai sustenabilă din parc, cu birouri, centri de conferință. În general tot ce e în jur e work in progress”, ne spune directorul Envipark, Davide Damosso.
Envipark
- Investiție UE (FEDR): 29 milioane euro
- Suprafață: 30.000 mp
- Contracte cercetare-dezvoltare: 1.000
- Companii găzduite: 70
- Salariați în firme: 600
- Personal de administrare: 28
Între Casa de Savoia și magazinele de lux
Torino are 300 km de bulevarde cu copaci și parcuri, străzi lungi cu arcade și cartierele multietnice, clădiri în stil baroc piemontez. Printre cele mai vizitate locuri se numără Muzeul Național al Cinematografiei (MNC) – în turnul Mole Antonelliana, Muzeul Național al Automobilului (centru expozițional renovat, despre istoria automobilistică a orașului și problemele sale sociale), Muzeul Egiptean.
MNC este o construcție veche, pe cinci niveluri, dar foarte spectaculoasă, unde grupurile de tineri și turiști vin valuri-valuri. Aici poți să găsești dispozitive optice străvechi, scene din primele filme italiene, dar și tehnologie 3D. Pereții sunt înțesați cu fotografiile marilor actori internaționali, iar pe coridoare te poți întâlni cu machete din “Războiul stelelor”, “Star Trek” sau “101 dalmațieni”.
Liftul panoramic cu pereți de sticlă transparentă parcurge cursa de 75 m în 59 de secunde, și oferă, de sus, o extensie de 360 de grade a orașului. 20.000 de aparate, 80.000 de fotografii, 300.000 de afișe, 12.000 de role de film, 26.000 de cărți sunt arsenalul unui muzeu care îți ia câteva ore să îl vizitezi. Iar după ce ai parcurs tot traseul, jos-sus-jos, la parter există un magazin cu tot felul de suveniruri de cinema.
Zona dedicată cumpărăturilor e cuprinsă între Via Roma și pietonalele din Via Carlo Alberto și Via Lagrange. În Piazza Vittorio Veneto, Borgo Dora, Cartierul Roman se poate asculta live muzică pop, jazz sau clasică, până în zori. Amatorii de teatru și operă preferă Teatrele Regio și Carignano, Auditorium RAI. Concertele se țin în săli multifuncționale ca The Oval, din Lingotto. Băuturi tradiționale sunt vermutul, muscatul aromatizat Benedetto Carpano (ierburi și mirodenii), Grappa, Genepy Occitan, Chiaverano, bere artizanală nepasteurizată.
Studenții dau iama în piețele principale ale orașului, la terase, mai ales când este vreme bună, iar între timp un panou electronic îi informează despre toate evenimentele din urbe. Pe pietonale e plin de biciclete, de tineri, de oameni cu câini. Clădirile universitare servesc și ca locuri de protest: unele afișe îndeamnă la apropierea de natură, altele de revenire la comunism.
Printre deliciile culinare din oraș se numără brânzeturi artizanale alpine, paste și risotto, înghețata artizanală Pinguino, prăjiturile gianduiotti și bigne, băuturile calde bicerin și zabaione. Ca specialități pot fi amintite numără polenta, salamuri savuroase, mâncăruri pe bază de ciuperci și castane. Trasee gastronomice sunt ruta regală a vinurilor din Torino (600 km), ruta fructelor din Pinerolo (50 km), drumul brânzei de Andrate, lactatele de pe Masivul Mombarone.
Cum s-a născut noul stadion
Juventus Stadium a fost ridicat pe amplasamentul fostului Stadio delle Alpi prin achiziția terenului de la municipalitate. Investiția în arena cu 41.500 de locuri s-a ridicat la 155 milioane euro. Proiectul e realizat cu tehnologii sustenabile avansate și impact redus asupra mediului: energie, apă caldă din surse regenerabile, emisii reduse de gaze cu efect de seră, izolarea deșeurilor, reutilizarea apei de ploaie. Betonul din Delle Alpi a fost refolosit la noua arenă, materialele rămase (6.000 tone de oțel, aluminiu, cupru) fiind reciclate, revândute sau refolosite. Arena poartă denumirea de Allianz Stadium până în 2030. Complexul mai înglobează centrul comercial Area 12 (34.000 mp, 60 magazine), Muzeul Juventus, magazinul clubului, Centrul J-Medical. Cealaltă echipă locală, FC Torino, joacă pe Stadio Olimpico. “Aici toată lumea ține cu Torino. Cu Juventus țin mai mult cei din Sudul Italiei”, ne mărturisește un localnic.
Cities Forum 2023, Forumul European al Orașelor, a avut loc, în această primăvară, la Torino, oraș italian selectat dintre 19 localități europene. Forumul anual se axează pe modul în care se poate îmbunătăți dezvoltarea urbană durabilă fără a lăsa pe nimeni în urmă, fiind locul în care se face schimb de opinii cu privire la dimensiunea urbană a politicii de coeziune a UE pentru perioada 2021-2027.
