Dezbaterea de la Hotelul Belvedere s-a derulat cu personaje cheie ale luptei împotriva exploatării miniere.
E o raritate ca un stat să câștige împotriva unui investitor, iar fără protestele de stradă nu se ajungea la acest rezultat au fost afirmațiile de la evenimentul “Cine a salvat Roșia Montană?”, organizat de Mathias Corvinus Collegium (MCC).
În martie, România a câștigat în dosarul Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) în care Gabriel Resources cerea despăgubiri de 6,7 miliarde de dolari, potrivit Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID). Acţiunea arbitrală internaţională a fost iniţiată, în 2015, împotriva României de către doi investitori străini: Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey).
„Fără protestele de stradă din 2013 nu se ajungea la această victorie”, a declarat Attila Korodi, fost ministru al mediului în 2007-2008, 2012 și 2014, acum primar în municipiul Miercurea Ciuc. El a suspendat procesul de autorizare a proiectului, decizie pentru care a fost dat în judecată de RMGC, în 2008, pentru daune de 1 milion de euro.
În martie, compania a pierdut procesul împotriva statului român și al fostului ministru. Korodi a vorbit despre suspendarea evaluării impactului asupra mediului, efectul implicării civice, presiunile întâmpinate.
„Când am preluat portofoliul aveam 29 de ani, iar deciziile le-am luat pe baza documentelor, mergând pe litera legii și colaborând cu alte ministere și cu organizațiile nonguvernamentale.
A fost un caz rar această colaborare între o organizație nonguvernamentală și stat. În acel moment nici nu mă interesa cât aur este în acei munți. Nici nu am fost la Roșia Montană în perioada cât am fost ministru fiindcă acest lucru putea fi interpretat și mediatizat greșit.
Ceea ce mă interesa cel mai mult era în ce măsură este sigur din punctul de vedere al mediului, iazul de decantare, pericolele și efectele nocive care puteau să apară. Ulterior, când făceam parte din Comisia parlamentară specială pe această temă și aveam alt statut, am mers la fața locului”, a detaliat Korodi.
Proiectul a generat 54 de procese
Invitații au căzut de acord că întreaga opoziție în cazul exploatării miniere de la Roșia Montană poate fi privită ca o luptă a tinerilor curajoși, a unor optimiști. “Au mers cu legea în mână și au crezut cu tărie în faptul că, făcând pas după pas, vor ajunge la capăt”, a punctat avocatul Marius Harosa.
„Acest final fericit a venit când poate nici nu ne mai așteptam. Lupta juridică, ce actualmente totalizează 54 de procese, a fost ca o mlaștină, a fost imensă, faraonică. Localnicii din Roșia Montană au luptat pentru comunitatea lor: fără ei nu se putea ajunge aici, nu aveam ce salva”, a concluzionat Harosa.
Avocatul a reprezentat pro bono, 20 de ani, asociațiile localnicilor din Roșia Montană și alte organizații în procesele privind suspendarea și anularea actelor administrative emise de autoritățile publice locale și centrale în favoarea investitorului RMGC.
El a făcut parte din echipa internațională de avocați care a depus trei amicus curiae (se permite persoanelor calificate într-un anumit domeniu să participe la procedură, observațiile fiind de natură să sprijine soluționarea corectă a cauzei – n. red.) pentru ONG-urile din litigiul arbitral aflat pe rolul ICSID Washington între Gabriel Resources Ltd și statul român.
Harosa este cadru didactic al Facultății de Drept din Universitatea Babeș-Bolyai. El a adus în prim-plan complexitatea juridică a cazului și strategiile din drumul spre succes. Harosa a vorbit despre ceilalți experți în domeniul juridic care au lucrat în acest caz complex: Andreea Szabo, Ștefania Simion, Dumitru Dobrev, Crenguța Leaua – liderul echipei de avocați români care a câștigat procesul.
„Unul din aceste amicus curiae se referea la lipsa licenței sociale a proiectului, lipsa susținerii din comunitate: localnicii și cei din zonă s-au opus proiectului. Faptul că Roșia Montană se află în patrimoniul UNESCO nu avea cum să împiedice o eventuală pierdere a procesului.
Acolo se judeca primirea înapoi a banilor investiți de RMGC; era vorba de despăgubiri, restitutio in integrum. Victoria de la Washington nu a fost una previzibilă, dimpotrivă. În cadrul proceselor de la ICSID, de obicei statele pierd, investitorii câștigă”, a spus Harosa.
Soluție alternativă: investiții mici și multe
Tică Darie a studiat designul multimedia în Danemarca și a venit, în 2012 și 2013, de două ori pe bicicletă din Copenhaga la Roșia Montană în semn de protest. Locuiește de 10 ani în sat, are doi copii.
A creat o afacere socială, Made in Roșia Montană, care produce haine din lână merinos în propriul atelier de croitorie din sat, dar și articole vestimentare tricotate manual de către femei din localitate. Darie a vorbit despre puterea comunității și activismul civic care au transformat un protest local într-o mișcare națională.
„Când s-au organizat primele proteste, aveam o prietenă din Suceava care era clasa a XII-a și a inițiat un protest acolo, cu sute de oameni care au participat. Vă dați seama, o tânără de 18 ani să facă acest lucru”, a detaliat Tică Darie.
El consideră că Festivalul FânFest a avut un rol important în cristalizarea conștiinței civice, iar protestele din străinătate, vizitele tinerilor la Roșia au contat și ele. „Sunt mici piese din miile de piese ale puzzle-ului care a constituit această luptă”, a afirmat tânărul.
El are încredere că lucrurile se vor ameliora în comunitatea locală – chiar dacă în acest moment majoritatea clădirilor sunt în proprietatea RMGC – deoarece tot mai mulți tineri se mută sau investesc în localitate. „Micile inițiative, investiții care oferă locuri de muncă sunt soluția, nu ceva uriaș”, spune Darie.
Cea mai mare mobilizare ecologistă
“Roșia Montană a fost subiectul public care a mobilizat cel mai mult societatea civilă românească pe o temă de mediu, servind drept preludiu la reacțiile actuale ale acesteia și venind ca un răspuns natural la mișcările sociale globale din acea perioadă. Protestele de stradă de atunci au cristalizat o societate civilă activă, în consecință o clasă politică tot mai atentă la temele de mediu”, au sintetizat organizatorii de la MCC.
Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de la Washington a dat verdictul în cazul situației aurului de la Roșia Montană. România a câștigat procesul și nu va plăti nicio despăgubire Gabriel Resources, decizia fiind definitivă și executorie, după nouă ani de proces.
Reclamanții sunt obligați să ramburseze României cheltuielile de judecată aferente procedurii de arbitraj, de 9,4 milioane de euro. În 2017, compania canadiană, acționarul majoritar al RMGC, a chemat România în instanță la un Tribunal al Băncii Mondiale, unde a invocat pierderi de miliarde de dolari din cauză că Guvernul de la Bucureşti a decis să nu aprobe exploatarea minei de aur.
Conform Gabriel Resources, din acel zăcământ se pot extrage 300 t aur şi 1.600 t argint, evaluate, în 2013, la 16 miliarde USD. Modalitatea de extragere era cu ajutorul cianurilor, atacată de organizaţiile ecologiste. În 2021, UNESCO a decis înscrierea sitului în patrimoniul cultural imaterial al umanității și patrimoniul mondial în pericol, ceea ce înseamnă oprirea oricărui proiect de exploatare minieră.
