O familie din Cluj face furori în Tokyo cu sarmale și papanași reinterpretați, dar și cu pălinca și vinul aduse din Ardeal. Dorin și Alex Marchiș au ridicat în metropola japoneză o clădire de cinci etaje, nominalizată la arhitectura anului.
Cei doi clujeni dețin un restaurant japonez în România, au inaugurat, la finele anului trecut, un local cu specific românesc la Tokyo și se pregătesc să deschidă un restaurant cu profil japonez în Dubai. Clădirea din cartierul clujean Plopilor găzduiește restaurantul, sala de arte marțiale Musubi, iar la subsol, “cartierul general” al rețelei Nobori. Dorin Marchiș are centură neagră 6 Dan și este președintele Federației Române de Aikido Aikikkai, însă dacă te aștepți la un tip dur, gen Steven Seagal, vei fi dezamăgit. Este un ardelean liniștit, cu bun simț (al umorului), care cunoaște Țara Soarelui Răsare ca pe cartierele Clujului.
„Restaurantele din Cluj și Tokyo sunt gestionate de băiatul meu, Alex. E tânăr, are chef, energie. Eu mă duc mai mult pentru antrenamente: jumătate din an sunt aici, jumătate în Japonia. Am deschis restaurantul de la Cluj în 2012, pe cel din Japonia, de Ziua Națională a României. Am invitat ambasadori, români din Tokyo. Este un restaurant fine dining (Kaiseki). Astfel de localuri sunt mai mici, cu un meniu cu 8 sau 12 porții de mâncare, însă nu uriașe. Acestea sunt restaurante de nișă, unde merg businessmeni, oamenii care vor o masă privată. Rezervările se fac doar telefonic, nu intră direct omul de pe stradă. E un restaurant românesc în stil Kaiseki. În cele 8 porții am inclus și sarmale, care pot fi atât în stilul nostru, cât și cu ton, caracatiță sau vită Wagyu.
Ca desert avem și papanași, nu de dimensiunea celor din România, că așa se termină masa! Japonezii sunt gurmanzi, dar au grijă la cantitate. Papanașii sunt și normali, și cu Maca (plantă bogată în minerale esențiale, n. red.). Avem și brânză de capră, cu caviar și miere de salcâm din România, foarte apreciată în Japonia și apropiată la gust cu cea locală. Facem mămăligă cu pește, dar cu păstrăv din zonă. Vinetele le combinăm cu cipsuri de cartofi; nu le dăm să mănânce cu pâine, că atunci se satură instant! Producem în Ardeal băutură pentru Japonia: vinul, la Crama Jelna, iar pălinca o facem din struguri Sauvignon Blanc, Merlot și Chardonnay. Din fruct, nu din tescovină. Pălinca o pot pronunța japonezii, țuica, nu. La Tokyo avem și bucătar român, și japonez, adus tot de la un restaurant Kaiseki, care învață acum să gătească românește”, ne povestește Dorin Marchiș.
Cumpără o fabrică de sake din Japonia
Familia Marchiș este „abonată” la Japonia de două decenii, însă proiectul restaurantului de acolo a început după pandemie. În Tokyo, care are 20 de milioane de locuitori, nu există zonă centrală, ci districte: numai Shinjuku, unde este amplasat restaurantul, are 2 milioane de locuitori. E o zonă de business și de tineret, clădirea fiind situată la 2 minute de sediul mondial al Aikido. Ca o paranteză, în toamnă, la Congresul Mondial al Aikido vor participa 20 de români.
Construcția a fost finalizată în mai 2023. La primele două etaje e restaurantul, iar la următoarele trei, apartamente și depozite. Platforma ArchDaily a nominalizat-o la premiul clădirea anului, categoria arhitectura ospitalității. Până la deschidere, s-au făcut teste cu pălinca pe stradă. „Acolo nu se bea dintr-o înghițitură, ca în Ardeal, ci este socotită o băutură nobilă. Se bea cu gheață, ca whisky-ul. Avem ceai de trandafir, cafeaua o cumpărăm din România. Papanașii și sarmalele sunt cele mai apreciate. Acolo întâlnirile de business nu se fac la birou, ci începând de la 18:00, la restaurant. La birouri semnezi hârtiile, mai ales că în Japonia sunt și mici. Chiar ne gândim să facem o cafenea cu papanași, în altă zonă din Tokyo”, povestește Dorin Marchiș.
Alex are 25 de ani, a absolvit specialitatea business internațional la Facultatea de Științe Economice din Cluj, iar acum este curtat de o universitate din Japonia să se înscrie la un MBA. După inaugurarea restaurantului din Tokyo, lucrează la deschiderea, în octombrie, a celui din Dubai (Emiratele Arabe Unite). În paralel, negociază achiziționarea unei fabrici de sake din Japonia pe care să o aducă la Cluj. „E o afacere de familie, cum sunt pălinciile la noi, nu un Prodvinalco. Grosul va fi pentru Dubai, dar va produce și pentru România”, ne explică tatăl.
Business-uri de miliarde, gestionate de români
În Japonia, comunitatea de români se ridică la 3.000 de persoane (fără copiii din familii mixte), românce căsătorite sau plecate cu familia. Mulți români lucrează în grupurile multinaționale, mai ales în IT. În mediul universitar predau profesori români, există studenți care stau 1-2 ani, prin schimburi internaționale. “Directorul general al Coca-Cola Japonia este român, nr. 2 a devenit CEO în India. Știu un importator de vinuri românești, însă e mai greu să te bați cu cele din Franța sau America de Sud, mult mai cunoscute acolo. Ca să le promovezi pe ale noastre trebuie să se implice ambasada, să se organizeze Ziua Vinului Românesc, în piețe mari. Ungurii fac asta, se implică. Degeaba ai un local mic unde vinzi vin din România. Ambasada țării noastre s-a implicat mai puțin pe partea gastronomică, preferând industria și IT-ul.
În Japonia, business-ul și cultura se îmbină. Dacă nu cunoști cultura, nu ai șanse de reușită în domeniul economic. Sunt principii culturale care funcționează în companii, cum ar fi sistemul Kaisen. Alți români lucrează pe partea de consultanță de afaceri. Business consulting înseamnă, în Japonia, un domeniu uriaș, astfel de specialiști activează pentru giganți precum IBM. Nicio companie străină nu poate să își facă filială dacă nu intră printr-o agenție japoneză. Japonezii sunt foarte pretențioși la calitate: pentru ca o firmă din România să intre acolo cu un produs sau serviciu, trebuie să aibă consultantul de business potrivit.
Vodafone s-a retras din Japonia pentru că nu a acceptat intermedierea, dar așa se fac afaceri acolo. Atunci când firmele japoneze vor să intre pe o piață într-o țară străină, merg prima dată la ambasadă pentru că au încredere. Într-o afacere din Japonia sunt tot timpul patru părți: vânzătorul, cumpărătorul, fiecare cu agentul său. Toți patru câștigă. Cei doi pioni dintr-o afacere îl asigură pe celălalt că totul este în ordine. Ai sărit o singură dată legătura, ai eșuat! Dacă tu vrei să îți vinzi casa, iar eu să o cumpăr, trebuie să o fac printr-o agenție imobiliară. Totul trece printr-un terț care se asigură că totul este legal, corect. Dacă Hugo Boss și-a deschis reprezentanță în Japonia, a existat un japonez care a intermediat, care se ocupă de dosar”, ne-a explicat Dorin Marchiș.
Meniul zilei în Tokyo, mai ieftin decât la Cluj
România nu este o țară foarte cunoscută acolo, însă mulți au auzit de Nicolae Ceaușescu, Nadia Comăneci, Dracula – prin filmele de la Hollywood.
„În Japonia societatea este învățată să consume, prin legislația fiscală poți să îți decontezi orice. Ai cumpărat scutece pentru copil, le pui la lista de cheltuieli. E drept, impozitul este foarte mare, dar dacă la finalul anului ai decontat tot, hainele copiilor, ale tale, benzina, telefonul, iar din 1 milion de euro ai rămas cu jumătate, practic nu mai ai nevoie de banii aceia. Toți comercianții îți eliberează bon; dacă faci evaziune ai încurcat-o, ești pătat toată viața, tu și familia ta! În consecință, toată lumea este interesată de bonuri.
Dacă îți cumperi cinci costume și nu le pui la cheltuială, vei plăti un impozit foarte mare pentru banii nefolosiți. Deci toată lumea cumpără. Acasă nu se mănâncă: dormi, dimineața mergi la muncă. Toți japonezii mănâncă în oraș, la a treia ușă găsești un restaurant, mic, dar unde se stă la coadă. În Tokyo mănânci mai ieftin ca în Cluj și nu rabzi foamea. Meniul de amiază este 8 euro. Ești ajutat fiscal, nu ai frica aia: oare fac venituri la restaurant? Nu este bacșiș, se dă restul până la ultimul ban. Bucătarul, ospătarul lucrează pentru salariu, există însă în zonele turistice taxă de service.
Japonezii au sisteme complexe de asigurare, o deduci ca pe o cheltuială. Dacă îți cumperi apartament – în Tokyo costă de la 300.000 la 3 milioane € – ratele la creditul pe primii 3-5 ani ți le deduci din impozit. Așa te încurajează să îl achiziționezi. M-am interesat la un director de bancă dacă aș putea lua un credit în Japonia. Mi-a spus că aș avea o dobândă de 1,2%, iar dacă eram rezident, 0,6-0,7%. I-am spus că în România ar fi 6%, însă poate urca sau coborî. Acolo există stabilitate, se fac o mulțime de asigurări pentru că și le deduc. De ce să rămân cu 1 milion € și statul să îmi ia 80% dacă pot să mă duc în excursii?
Japonia este țara cu cei mai puțini milionari raportat la numărul de locuitori. Un CEO nu poate câștiga 200 milioane €, are o limită de 10 salarii maxime din companie. Ne-am întâlnit cu un mare distribuitor de oțel în toată Japonia; i-a spus lui Alex că nu își ia Ferrari să nu vadă vecinii că are bani. Ei nu își afișează mașinile, averile. Japonezele își cumpără și genți Louis Vuitton, dar una, nu 10”, a arătat acesta.
Nobori Residential Building:
- Locație: Shinjuku City
- Anul edificării: 2023
- Suprafață: 233 mp
- Arhitect: Florian Busch Architects
- Antreprenor: Shin Corporation
- Inginerie structuri: Kawata Tomonori
- Beneficiar: PAD Invest
Articol publicat în ediția tipărită cu nr. 127 a revistei Transilvania Business (22 martie-16 aprilie 2024), în capitolul special dedicat investițiilor și companiilor japoneze din România, proiect ocazionat de Ziua Națională a Japoniei
