Pe tărâmul cultural nipon. De la caligrafie la cireșii japonezi de la Cluj
Clujul are două instituții care aduc civilizația și cultura japoneză mai aproape de public și o face cunoscută în complexitatea ei. Unul este Centrul Cultural Japonez al Universității Babeș-Bolyai, condus de dr. Yusuke Sumi, celălalt este Centrul de studii japoneze Sembazuru, condus de Prof. Univ. Dr. Habil. Rodica Frențiu. Profesorul universitar Rodica Frențiu, totodată, director al Departamentului de limbi și literaturi asiatice al Facultății de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, ne-a oferit câteva frânturi din experiența sa niponă.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră Japonia? Cum ați ales să studiați limba japoneză?
Dacă ar fi să exprim prin cuvinte ceea ce mi se pare azi o întâmplare predestinată a vieții mele, aș numi-o visul japonez. Se vorbește despre visul american ca despre o călătorie (mai mult sau mai puțin aventuroasă) pentru îmbogățire materială, în țara tuturor posibilităților. Sintagma „visul japonez” o întrebuințez pe modelul visului american doar la nivelul expresiei, în dorința de a da un nume experienței mele japoneze, inițiatică întru formarea mea interioară. Visul (meu) japonez s-a întruchipat prin șansa oferită de o bursă de cercetare acordată de Ministerul Învățământului Japonez (Monbukagakushō), ocazie cu care am făcut primul pas în studiul limbii japoneze la Universitatea Kobe.
Acesta a fost doar întâiul episod al unui serial live, ce-mi numără acum jumătate din anii vieții, și care a însemnat pentru mine atât alunecare, cât și erupție în teritoriul visului japonez ce continuă să se scrie. Am descoperit Japonia prin gesturile oamenilor ei, prin mirosurile și parfumurile ei, și am redescoperit-o prin limbă, literatură și cultură, ce au deschis în fața mea un nou orizont de experiență și cunoaștere, de care m-am apropiat cu interes și curiozitate, dar și cu dorința de a înțelege noutatea și a aprofunda o modalitate diferită de comunicare – departe, dar aproape.
Vă invit să împărtășiți cel mai emoționant moment din întreaga dumneavoastră experiență în jurul civilizației nipone.
De timpul acela de început al studiului limbii japoneze se leagă, în primul rând, uimirea mea în faţa scrierii. După studierea silabarelor kana, numărul de logograme kanji învăţate la cursuri se înmulţea şi, fiindcă începusem să-mi doresc o apropiere, întrucâtva din interior, de această scriere am început un curs particular de caligrafie japoneză la Centrul pentru tineret al Universităţii Kobe. Iar acea primă oră de caligrafie îmi va rămâne pentru totdeauna în amintire, legată de cuvintele adresate de sensei (profesor, maestru) la sfârşitul cursului: „Tu sigur n-ai mai făcut caligrafie japoneză, niciodată?!” Și așa a început totul: cu caligrafia logogramei 海 (mare, ocean), cu pensula din păr de bursuc fude, cu hârtia de orez kami și cu linia de tuș negru sumi, pentru ca, nu la multă vreme, să primesc și un nou nume.
Rectorul de atunci al Universităţii Kobe, Acad. Yasutomi Nishizuka (1932-2004), nominalizat la premiul Nobel pentru medicină în acel an, mi-a oferit un sigiliu (tenkoku) din jad, în care încrustase numele meu de caligraf Roteika・路貞香 (ce s-ar putea traduce prin drumul pe care se simte un parfum de puritate), ca să-mi pot semna lucrările autentic, respectând tradiția acestei arte. Am debutat ca expozant în septembrie 2002, răspunzând invitaţiei de a participa la o expoziţie colectivă din cadrul unui forum internaţional, organizată la Muzeul de Artă al Prefecturii Hyogo din oraşul Kobe.
Au urmat expoziţii de caligrafie japoneză (personale și colective) în Japonia și România, premii (Gold Prize la 1st International Japanese Calligraphy Exhibition, Yasuda Women’s University, Hiroshima, 2016- secțiunea Brush Writing și Platinum Prize la expoziția internațională Connect the World. International Japanese Calligraphy Exhibition. Global Shodo @ Yasuda, Hiroshima, 2017- secțiunea Calligraphic Character Design) și cărți dedicate caligrafiei japoneze, printre cele mai recente: Caligrafia japoneză în memoria clipei (PUC, 2021) și Japanese Calligraphy as a Way to Make the Invisible Visible (Cambridge Scholars Publishing, 2023).
Limba și civilizația japoneză vă sunt familiare și reușiți să îi faceți pe studenți să iubească această lume, fiind un adevărat ambasador al Țării Soarelui Răsare. La ce proiecte lucrați acum?
Fiecare an universitar își are agenda sa cu varii proiecte: educaționale (șase studenți înmatriculați la specializarea Limba și literatura japoneză vor pleca în curând în Japonia, în cadrul acordurilor interuniversitare cu universități japoneze), culturale (pregătesc pentru publicare o nouă carte cu titlul „Unsprezece vederi de aproape asupra imaginarului japonez”) sau civice (Hanami la Cluj_2024). Ultimul proiect menționat este, de fapt, actualizarea anuală a proiectului „100 de cireşi japonezi pentru municipiul Cluj-Napoca”, din partea oraşului Matsuyama din Japonia, în Anul Centenarului Marii Uniri, finalizat, nu fără efort, în urmă cu câțiva ani.
În calitate de coordonator al acestui proiect îmi imaginez amintiri din viitor, când ne vom plimba pe aleile cu cireşii japonezi primiți în dar, când vom organiza împreună hanami (sărbătoarea florii de cireș) pentru a ne bucura de frumuseţea naturii din mijlocul cotidianului. Prinsă în mrejele visului (meu) japonez, port speranța că în curenţii istoriei acest proiect va continua să facă posibilă întâlnirea dintre Clujul pentru lume cu Japonia pentru lume. Și, probabil, într-o zi se va vorbi despre Cluj ca despre orașul cireșilor japonezi din inima Transilvaniei.
